George Serban

(mai mult…)

(mai mult…)

In sfarsit, s-a terminat!
Nimic nu e mai plictisitor, mai anost decat vacanta. Faci tot timpul acelasi lucru. Te distrezi.
(mai mult…)

(mai mult…)

(mai mult…)

(mai mult…)

(mai mult…)

Trec foarte des pe “Mircea Eliade”. Cu doi ani in urma, pe intreaga strada, s-au schimbat bordurile.
Ieri, am observat ca … se schimbau bordurile. M-am ciupit sa fiu sigur ca nu dorm si, conducand adormit, sa produc un accident. Nu dormeam, nu eram in 2008. Eram si sunt in 2010. Pe “Mircea Eliade” se schimba bordurile.
N-am rezistat ispitei si am oprit masina, ceva mai departe. Apropiindu-ma, am zarit pe cineva care parea sa fie “omul cu mapa”.
L-am intrebat:
- Domnu’ inginer, de ce schimbati bordurile? Acum doi ani au fost inlocuite.
- Nu le schimbam, – imi raspunde – facem lucrari de intretinere.
- Pai daca le intretineti, de ce le luati pe cele vechi doar de doi ani si le puneti pe astea noi care miros a paine calda?
- Pai, … cum sa le intretinem daca nu le luam cu noi? Logic, nu? Da’ de unde sunteti?
- De la protectia bordurilor vechi – ii raspund, facandu-i, complice, cu ochiul.
Ma indepartez, spunandu-mi in gand ca n-am nici o vina. Copiii nu-si pot alege locul unde sa se nasca. Eu mi-as fi ales Republica San Marino si m-as fi facut … regent.

Ati vazut vreun film american? Cand unui erou, o rafala de mitralera ii reteaza un brat care atarna doar intr-o fibra de muschi striat? Cand vine un paramedic natang si fara instrumentar si-i aseaza ranitului o carpa sub cap, spunandu-i “totul va fi bine”? Cand, incercand sa-l aseze mai bine, vede ca si celalalt brat, in maneca hainei, se misca liber smuls din articulatia umarului si ii trece, neglijent, o mana prin par spunandu-i “totul va fi bine”? Apoi, incercand sa-l traga mai sus, observa ca picioarele nu se misca odata cu trupul ramanand juma’ de metru, in urma, smulse de o explozie, paramedicul spunandu-i eroului, cu un ton usor iritat, “totul va fi bine”? In cele din urma, vazandu-i chipul alb ca varul, din cauza scurgerii sangelui printr-o sectiune a carotidei, prinzandu-i suflul … soptit al respiratiei, ii spune muribundului, cu un ton mieros, “totul va fi bine”?

Va dau o veste buna! Ultimele cuvinte pe care le-a auzit eroul, inainte de a-si da sufletul, au fost … “totul va fi bine”.

Romani, dragi prieteni, paramedicul Boc, paraua Isarescu si paratrasnetul Basescu m-au rugat sa va transmit ca … “totul va fi bine!”.

Da, exista si lideri de partid consecventi care isi impun, democratic si convingator, punctul de vedere; ai caror socrii “de cosmar” nu umbla cu cioara vopsita si care nu au dificultati in a-si asuma trecutul apropiat si nici pe cel mai indepartat.
Am facut acest comentariu, poate rautacios, – primul pe care il fac in legatura cu “conflictul” PSD-PNL – pentru ca tupeul devine inacceptabil.
Sa ai un socru care recunoaste ca pupa … “Cotrocenii”, cu trei luni inainte de alegeri, sa nu piarda un post in Executiv, intr-un Executiv care ne-a adus minunatie de acord cu FMI, sa faci tu insuti parte din acel Executiva si sa-ti permiti sa faci comentarii irationale despre un partid alaturi de care ar trebui sa lupti pentru oamenii acestei tari, imi pare un gest greu de calificat.
Acest lucru este, in egala masura, valabil atat pentru alti lideri de partid cat si pentru persoane din media a caror inteligenta si imaginatie nu le permit sa depaseasca intrebarile “furate” de la alti confrati.
Le-as sugera domnilor Crin Antonescu si Victor Ponta sa descopere telefonul mobil sau fix pentru ca televizorul, pentru politicieni, nu de putine ori, poate deveni o arma sinucigasa. Aceasta “dezbatere politica” incepe sa semene cu o miuta din spatele blocului, pentru competitori care nu au acces pe marile stadioane.