George Serban

PS: Un PS neobisnuit.
Cred ca si daca as fi vrut, nu puteam brodi lucrurile mai bine. Din pacate, aceasta va fi ultima mea postare. Aici, nu in alta parte. Cum spuneam, Romania nu-i in fiecare zi! Azi, nu e!
De cateva saptamani, asteptam sa primesc o veste foarte proasta pentru mine. Plutea in aer. A sosit ieri. Era o zi prea frumoasa sa o stric. Nu cred ca o perioada de timp, voi avea resursele necesare de a mai scrie pe blog. Nu stiu cat va dura. Poate o saptamana, o luna, un an sau … cine stie?!
Daca va exista un declick, cat de mic, care sa-mi dea posibilitatea de a reveni, o voi face cu toata bucuria. Aveam o multime de ganduri, de planuri. Nu numai pe blog. Sunt prea putine lucrurile pe care le decidem singuri.
Nu voi sterge blogul. Am investit prea mult in el. Il voi privi fara contenire. Daca nu va fi greu – stiu si inteleg ca plictiseala este cel mai crunt sentiment – vizitati-l, dati un click si vom fi impreuna. Oricum, stiu ca prietenii mei imi vor fi alaturi. Cu bine, poate  intr-o zi, in … Romania 

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………… (mai mult…)

Celor mai delicate, frumoase si sensibile fiinte,
mame, fiice, sotii, iubite, prietene, colege
care ne inteleg, ne iarta excesele, ne alina infrangerile, ne suporta,
ne asculta cu rabdare … prelungile taceri,
ne ajuta sa ne alegem tintele,
ne sunt alaturi cand se face gol in jurul nostru,
ne ajuta sa ne amagim ca suntem cine credem ca suntem

UN GAND BUN SI LA MULTI ANI!

(mai mult…)

(mai mult…)

(mai mult…)

Actualizare pe langa subiect: Cred ca tot ce ar fi putut prezenta un interes maxim la congresul PNL s-a consumat astazi. Opinia mi-am prezentat-o. Inainte, nu dupa, cum fac unii sau altii. Nu intru in detalii pentru ca, oricum, n-as putea fi mai sugestiv decat au fost televiziunile. Una peste alta, intr-un limbaj pe care – zic eu – l-ar putea intelege si cei de la putere, as spune: … mishto partid, acest PNL!
Am parasit, cu regret, finalul evenimentului cultural de la Uniunea scriitorilor, exact la faza “private-party”, cu speranta ca voi mai prinde ceva din desfasurarea congresului. N-am prins “ceva”, am prins partea cea mai interesanta, cea mai spumoasa. Priveam sala si cineva din randul intai mi-a atras atentia. Fara intentie, menoria s-a derulat pe … repede-napoi.
Mi-am amintit ca peste 2 luni se implinesc zece ani de cand m-am alaturat liberalilor, parasind Partidul Democrat. Era in mai 2000. Dar memoria, a naibii, nu s-a oprit aici. S-a dus mai in urma, cu aproape un an. In 1999. Urma sa aiba loc o intrunire a Colegiului director la care se reinoia conducerea PD. Vasile Blaga, din totdeauna secretar general, m-a anuntat ca Roman ar dori sa candidez pentru functia de vicepresedinte, eventual cu relatiile politice. Am retinut ideea si am scris o declaratie de intentie. Am facut, insa,  si un lucru neobisnuit pentru vremea aceea sau, poate, neobisnuit pentru PD. Am anexat la candidatura si un program. Adica, ce as intentiona sa fac daca as fi ales vicepresedinte pentru relatiile politice. Am precizat ca intentia de candidatura ramanea valabila doar in conditiile in care se aproba si programul pe care il anexasem. Pe un bilet, separat, ii precizam lui Roman ca daca nu este de acord cu programul, sa nu prezinte cererea. Precizarea catre Roman nu era intamplatoare. Micul meu program avea o … “nuca tare”. Faceam o analiza a situatiei politice, anticipam o dezmembrare a CDR si consideram ca PD  trebuie sa se apropie de PNL.  Nu alianta, nu fuziune. Atat, doar. Sa se apropie de PNL. Scurt si la obiect!
La sedinta Colegiului director, Roman nu a prezentat cererea mea. Ma asteptam! In toamna, mi-am anuntat intentia de a parasi PD. La ultima convorbire cu Roman (au fost mai multe) i-am reamintit de ideea apropierii de PNL. Mi-a spus ca asa ceva nu este si nu va fi posibil.
Acum, priveam sala congresului, in mod special pe cineva din randul intai. Un om care, daca ne intersectam, schimbam cateva cuvinte neutre, ma saluta si ne departam. Nici acum, dupa zece ani, nu-mi iarta ca eu, … atunci, am plecat alaturandu-ma liberalilor …
(mai mult…)

(mai mult…)

(mai mult…)

Pacat ca dureaza doar o zi!
(mai mult…)

EMBLEMA GRUPULUI INDEPENDENTILOR DIN PARLAMENT
(mai mult…)

(mai mult…)