George Serban

Mare vanzoleala pe bloguri. S-a trezit lumea. S-au intors baietii din vacanta!
Eu n-am avut odihna. Am stat cu ochii pe Ei!
Mi-am facut si un blog ca sa nu-mi uit ideile. Nu vreau sa fiu lipsit de modestie, n-am fost singurul. Poate singurul care si-a facut un blog, special, pentru a sta de paza.
Dar daca e sa vorbesc despre opozitie trebuie sa recunosc cu mandrie ca de vreo 6 (sase) zile eu sunt Opozitia din Romania. Ai mei s-au topit. Nu-i mai vad, nu-i mai aud. Blogurile au inghetat pe 24 decembrie 2008 cu urarea „sarbatori fericite!”

Ciudat lucru, dau eu de ei!
Oricum nu m-am simtit chiar foarte singur. Cel putin, la televizor Guvernul a fost contrat, recunosc, foarte inteligent de senatorul Sergiu Andon. Eu nici pana acum nu am inteles cam pe unde se afla partidul domniei sale? La Putere sau in Opozitie? De aproape cinci ani ma framanta intrebarea asta. Dar luati ca oameni, separat, imi place ce fac.
Revenind la subiect, privind de undeva de sus politica, observ cum se misca acest Guvern social-democrat … de dreapta.
Observatiile mele se pot concretiza in trei intrebari care decurg logic, una din cealalta:

1. unde e social-democratia?
2. e social-democratia la guvernare?
3. Mircea Geoana in plin proces de “stolonjanizare” Intrebarea este: ii va trage pe toti dupa el

Dar s-o luam in ordine.

Introducere
Scena politica seamana tot mai mult cu o scena de teatru. Noi privim comod, pe scaune, in fata televizorului si, dupa starea fiecaruia, radem, oftam, ne speriem, ne revenim, ne indragostim sau … adormim. Mi-e jena sa va scriu in care din starile descrise ma aflu dar pot scrie ce gandesc.
De un timp, diferit de la caz la caz, intre structurile de conduce ale partidelor (ma refer in egala masura la conducerea centrala dar si la organizatiile judetene), pe de o parte si membri sau simpatizantii acestor partide, pe de alta parte, s-a produs o ruptura adancita din ce in ce mai mult. Baietii de prin partide au fost pe la Putere fie sus, la centru, fie acolo, la ei, pe plan local. Unii au avut idei mai bune, altii idei mai proaste dar, ceea ce este sigur, toti s-au dat la Putere iar Puterea este darnica. Baietii cand au plecat de la Putere erau altfel, mai bogati si foarte doritori sa se mai de o data la ea, la Putere.
In partea cealalta, oamenii care le-au dat baietilor Puterea se asteptau sa-i vada iesiti de la Putere, obositi, sleiti, cu ochii incercanati, mai saraci, pentru ca, vorba aceea, baietii de la conducere, preocupati obsesiv de problemele guvernarii, si-au neglijat propria viata.
Surpriza! Baietii, tocmai iesiti de la Putere, invinsi in batalie, erau dolofani, optimisti (in legatura cu propria lor viata) nu foarte obositi, masini scumpe si noi-noute, un numar diferit de case de la 2 la 1603, fabricute care inainte erau ale statului sau nu erau deloc.
Oamenii vad, aud si isi pun intrebari, mai ales ca viata lor chiar daca s-a schimbat diferenta este mult prea disproportionata.
Dar si baietii din conducere au simtit ca sub ei se rupe ceva si, incet, incet au inceput sa se regrupeze altfel, dupa niste criterii numai de ei stiute. Au trecut la actiune. Intai au inceput sa inlature pe cei care au iesit de la Putere la fel de saraci cum intrasera. Astia erau suspecti sau, chiar, periculosi. Apoi au inceput sa-i izoleze pe cei cu bani care, insa, puteau explica foarte usor cum au facut banii. Nici astia nu dadeau bine. Si, in final, ultima miscare a fost destinata acapararii celui mai important centru decizional pe cale “democratica”. Baietii locali, dupa rang, bogatie si influenta au facut in asa fel incat delegatii pe la congrese sa fie cei mai potriviti oameni. Alegerile in partide, congresele i-au adus in conducerea centrala pe baietii locali, proaspat imbogatiti. Conducerile traditionale, romantic revolutionare au fost inlocuite, “intinerite”, cu baietii noi, pragmatici sau cum ii denumeste Mircea Cartarescu, intr-o categorie mai larga, au venit “pragmatiile”.
Scena politica, treptat, s-a structurat:

• PNL un partid liberal, cu un program de guvernare liberal, cu liberali adevarati, cu liberali mai noi, cu aspiratii, cu veleitati, oameni bogati, oameni cu stare si oameni cu venituri modeste. Un lucru este cert. PNL este un partid consecvent. Este singurul partid care dupa 4 ani de guvernare, prins in menghina intre opozitie, presedintie si institutiile de constrangere subordonate acestuia termina mandatul cu un procent mai mare decat cel de la inceputul guvernarii. Punct!(sigur unii din PSD vor spune: pai daca nu eram noi…?). Da prieteni din PSD, voi cei care imi sunteti prieteni si voi care nu imi sunteti dar a caror prietenie o doresc, deci zic: iti trebuie oarece abilitate ca sa obtii sprijinul unui PSD ostil fara sa-ti afecteze imaginea si procentele. Nu? fiti sinceri!
• PSD un alt performer. Dupa fiecare guvernare, in 1996, 2004 acest partid, bine structurat in teritoriu, a castigat alegerile. Nu cu un procent mai mare decat la preluarea puterii dar obtinand cel mai mare scor in parlament. In 2004 ca efect al faptului ca a ratat guvernarea (nu din vina lor!) a inceput procesul de “intinerire” despre care scriam mai sus. Liderii traditionali ai perioadei romantismului revolutionar (!?)(naiba stie, asa mi se pare mie) care au castigat de doua ori alegerile au fost inlaturati. Primul inlaturat a fost Ion Iliescu. Nu mai aveau nevoie de el. Locomotiva nu mai era utila. Eu, ca adversar politic al lui Ion Iliescu, vedeam ceea ce ei, “pragmatiile”, orbiti de foamea de Putere, nu aveau cum sa vada. Ion Iliescu reprezinta oamenii care ii aduc la Putere si nu congresmenii, bine selectionati, ca sa-i aduca pe ei la conducerea partidului. A urmat Adrian Nastase, impins strategic la conducerea Camerei Deputatilor pentru a fi protejat de razbunari politice. In realitate, dislocat din conducerea partidului, Adrian Nastase a fost lasat la cheremul toanelor psihopate ale unora. PSD era decapitat si lasat sa navigheze in deriva. Cifrele spun totul. PSD s-a prabusit in sondaje. Mass-media si nu iresponsabilitatea “pragmatiilor” a facut ca Ion Iliescu si Adrian Nastase sa fie readusi in fruntea partidului. PSD, greu, incet-incet a revenit in sondaje. In opinia mea, cei doi, in frntea PSD, au castigat alegerile din 2008 iar faptul ca scorul a fost doar atat se “datoreaza”, printre alti factori conjuncturali, in egala masura “pragmatiilor” si lui Mircea Geoana. Gresesc, prieteni din PSD?
• PD, un partid care a facut eforturi considerabile, inclusiv stratagema aliantei cu PSDR-ul dlui. Sergiu Cunescu pentru a adera la Internationala Socialista. A reusit si s-a bucurat de o prezenta activa si agreata. Am participat la cateva intruniri ale socialistilor europeni si am simtit simpatia de care ne bucuram, chiar si ca romani. PD nu a fost pana in 1996 niciodata la guvernare. Era virgin. Sfarsitul sau politic ca si identitate politica a inceput odata cu guvernarea 1996-2000. Prima eroare a fost acceptarea de catre Petre Roman a pozitiei de presedinte al Senatului. Asta i-a hranit orgoliul – era al doilea om in stat – dar i-a subminat imaginea publica si autoritatea in partid. Ca presedinte al Senatului, pentru a fi vazut, Petre Roman trebuia sa se inalte pe varfuri si sa faca cu mana din spatele ministrilor sai care erau mult mai vizibili. Fac o paranteza: sunt curios ce va face Mircea Geoana care nici macar nu are statura lui Petre Roman? Revenind, Petre Roman era tot mai putin prezent la partid sau la grupurile parlamentare. A inceput schimbarea. Spre deosebire de PSD, aici pragmatismul nu a venit din teritoriu ci chiar din interiorul conducerii partidului. Primul care s-a opus, Adrian Severin a fost inlaturat, a urmat Octavian Stireanu, Victor Babiuc si alti lideri ai PD care au plecat. Nu erau agreati de noua echipa care se contura in spatele lui Petre Roman. “Pragmatiile”, adica valul neopragmatismului, se forma acolo in haloul Puterii. Ce a urmat se stie, pot povesti multe dar poate intr-o alta tema. Vreau, in anumite limite, sa fiu decent pentru ca acolo au ramas oameni care mi-au fost colegi, camarazi si nu am incetat sa-i respect. Este limpede ca dupa patru ani de guvernare si altii in administratia locala prosperitatea a devenit foarte vizibila si sus la centru si prin judete. Uitandu-se in jurul lor si vazand cata bogatie s-a adunat, liderii PD au inceput sa se intrebe ce au ei in comun cu socialismul, cu social-democratia? Emotionati de propria imagine si bogatie liderii uita ca ei nu reprezinta un grup ci sute de mii de oameni care i-au urmat, poate, si pentru o anume optiune politica. Au facut-o! S-au mutat la Populari, declarandu-se “de dreapta”. Un partid intreg, cu electorat cu tot. Oamenii aceia or fi inteles ce s-a intamplat?
• UDMR un partid de oameni simpatici si destepti, dornici sa se eternizeze la Putere. Dorinta de Putere iti poate intuneca inteligenta si daca nici nu ai auzit de “stolonjanizare” poti deveni ridicol. Pacat …

Nota: vreau sa reamintesc un citat din prima mea postare „…exagerez de multe ori. Exagerarea poate oferi un efect retoric necesar pentru a da sonoritate unor idei, poate facilita intelegerea si observarea proportiilor reale ale lucrurilor” Exista exceptii, in toate categoriile la care ma refer.