un pic de istorie, de la Petre Roman incoace – capitol 1
Am ajuns in Partidul Democrat pentru doua motive:
- primul si cel mai important, pentru Petre Roman. Il cunosteam pe Petre de mult timp, aveam incredere in el. La fel ca acum, tineam mult la el (desi sunt foarte suparat) si doream sa lucram impreuna; imi aduc aminte ca dupa ce l-au dat jos minerii, l-am cautat la telefon, nu l-am gasit si i-am transmis un bilet urgent: “…acum ca te-au dat astia jos si ai nevoie, sa stii ca vin sa te ajut”. Nu a fost chiar atunci … ceva mai tarziu.
- al doilea motiv, imi placea echipa. O cunosteam de dincolo de sticla televizorului. Participasem, ca invitat, la congresul FSN ului in care Motiune Roman a castigat. Eram incantat de modul democratic in care se transasera lucrurile. PD ul avea o echipa solidara, se aparau unul pe altul si dadeau foarte bine. Adrian Severin, Bogdan Duvaz, Radu Berceanu, Alexandru Sasu, Victor Bostinaru. Ce naiba … exceptandu-l pe Berceanu, restul toti sunt azi la PSD. Ma rog, nici eu nu mai sunt pe acolo. Ma intreb cum ar fi evoluat PD ul daca ar mai fi trait Ion Aurel Stoica pe care il cunosteam de la Cluj din anii ‘80. Cu siguranta ca Boc n-ar fi existat. Boc nu putea exista in acelasi oras cu Ion Aurel Stoica. Mai tarziu, ma refer la partid, au venit Victor Babiuc si Traian Basescu. Eu i-am gasit acolo.
Una peste alta, imi placea echipa. Seara, daca nu erau programate sedinte de Birou executiv, ne intalneam la Roman, la Severin sau, cel mai des la Berceanu. La venirea mea, Roman a fost foarte ferm si a spus ca vrea sa fac parte din Biroul executiv. N-a ascuns nici o clipa faptul ca ne cunosteam de mult. Oricum, acolo deja era medicul Bogdan Marinescu. Il cunostea din aceeasi perioada. Ma asteptam ca fiind considerat, cumva, omul lui Roman sa existe reticiente fata de mine. Incercam sa ma integrez in echipa. Incercam sa ma apropii de Berceanu, de Duvaz, de Sasu, Alin Albu, de Cristi Radulescu si de Victor Babiuc care, insa, avand si alte preocupari profesionale statea mai putin la partid. Toti mi se pareau oameni foarte deschisi cu mine. Intre unii dintre ei exista o relatie mai apropiata, de prietenie. Ma feream cat puteam de Roman pentru ca apropierea de el sa nu ma indeparteze de ceilalti. Nu pot spune ca aveam niste obiective precise legate de cariera mea politica. Nimeni nu era in pericol. Autoritatea lui Roman in partid era atat de mare incat era suficient ca oamenii sa afle ca dorea pe cineva in echipa lui si totul se rezolva pe cale normala, democratica, prin vot secret. La intalnirile noastre faceam, uneori comentarii referitoare la Roman la comportamentul lui. Toti il respectau iar comentariile erau ca intre camarazi. Pozitia lui Roman in partid nu a fost niciodata in pericol. Roman nu este un om mediocru. Tocmai de aceea avea defecte pe masura calitatilor. Cu alte cuvinte, aveam ce sa discutam la intalnirile noastre. Marele absent al intalnirilor noastre era Traian Basescu. El avea biroul intr-o alta cladire din Modrogan unde era sediul Organizatiei Bucuresti. Pe seama lui Basescu si a comportamentului sau se faceau comentarii ironice. Basescu trecea pe la sediul central, de regula evita biroul lui Berceanu daca auzea ca suntem acolo. Facea intotdeauna glume unele mai bune, altele de-a dreptul idioate. Dupa fiecare gluma hohotea in felul lui caracteristic si atunci aflam ca a venit in Modrogan. Nu prea se radea la glumele lui daca erau tampite. Berceanu facea chiar o grimasa destul de semnificativa care reflecta starea lui in raport cu Basescu. Sasu se facea ca nu aude iar Duvaz zambea concesiv. Asta nu inseamna ca, destul de rar, Basescu nu facea si cate o gluma buna.
Roman avea trei favoriti in conducerea partidului ( fara a ma socoti pe mine). Primul era Victor Babiuc pe care l-a respectat intotdeauna. Al doilea era Adrian Severin. Cu cei doi se sfatuia asupra celor mai importante decizii. Al treilea favorit, cu intermitente, era Traian Basescu. De la bun inceput am inteles pentru ce ii erau utili Severin, Babiuc, Berceanu, Bogdan Teodoriu, Alexandru Sasu sau Victor Bostinaru. Mi-a fost foarte greu sa inteleg pentru ce ii era util Traian Basescu. Am inteles mult mai tarziu cand, o data, intr-un tren spre Bacau, doar noi doi in cuseta, Roman mi-a vorbit despre o lista de oameni pe care trebuia, sa fac cumva, sa-i tin departe de el. Erau nume grele. Mi-a formulat-o ezitant, de trei ori si, de fiecare data, Basescu cand aparea, cand disparea de pe acea lista. Atunci am inteles! Nu de creativitatea lui Traian Basescu avea nevoie Roman. Ii trebuia vulgaritatea si mitocania acestuia pe care Petre nu le avea. Basescu ii oferea o dimensiune de care el credea ca are nevoie. Este foarte greu sa fi Petre Roman si sa te comporti ca Basescu. Simtea cumva nevoia sa joace rolul asta folosind un cascador…
Functia mea de Secretar pentru probleme de administratie locala mi-a oferit prilejul de a cunoaste multi militanti ai PD, presedinti de organizatii judetene, presedinti de Consilii judetene, primari. Erau oameni diferiti cu o atitudine diferita. Unii obtinusera ceea ce isi dorisera, altii aspirau la ceva foarte indepartat de ei. Incercau sa se apropie si sa obtina sustinerea unuia sau altuia dintre liderii partidului. Dar toti, fara exceptie, erau devotati Liderului. De fapt, nimeni nu trebuia sa dovedeasca loialitate. Cand s-a rupt FSN ul ei au ales majoritatea de la congres. Dar, foarte curand, s-a dovedit ca au ales – asa cum s-ar exprima o domnisoara de la un anume post de televiziune – au ales majoritatea … cea mai mica. Cei care au ramas dupa congres si, mai ales, dupa ce rezultatul de la alegerile din 1992 a fost relevant, nu mai aveau ce sa-i dovedeasca lui Petre Roman. Viitorul PD -FSN era structurat ca partid.
Cunoscandu-i pe aproape toti, ma preocupa o intrebare la care nu mi-am putut raspunde satisfacator. Intrebarea era: oare printre cei care se aflau alaturi de Petre Roman era vreunul ramas pentru ca nu primise nici o oferta de dincolo sau, eu stiu, pur si simplu, pentru ca intuia ca nu ar fi avut nici o sansa acolo? Interesanta intrebare, nu? Ii scot de sub incidenta acestei intrebari pe toti fostii lideri ai PD-FSN care astazi se gasesc la PSD. Este limpede ca au fost doriti. Parca nu m-as indoi de Radu Berceanu, si nici de Ioan Oltean. Restul liderilor de azi n-au nici o relevanta, ei nu conduc, sunt condusi. Nu cred ca ii intreaba cineva ceva …
Spuneam, ca dupa rupere, in Opozitie, in jurul liderilor importanti ai PD-FSN aproape toti parlamentari, se polarizau grupuri de lideri sau militanti care, intr-o prima etapa, nu urmareau altceva decat protectie fata de urgia FDSN ista. Aveau nevoie de sustinere, sa stie ca nu sunt singuri. Cred ca pentru ei, acolo, in tara era mai greu decat la Bucuresti. Puteau fi tabaciti fara ca la Bucuresti sa ajunga vocea lor. Aceste polarizari nu constituiau o structurare ideologica. In PD-FSN nu a existat asa ceva.
Aya
(Off topic)
O valoroasa solutie nationala
Putin a lansat o idee (nu o numesc, inca, “oferta”) care merita interes: Romania sa fie parte directa a livrarii de gaz rusesc.
Conditia a fost clara, insa: livrarea sa se faca STRICT prin Compania nationala, excluzand orice intermediar de pe piata romaneasca. Referitor la acest punct, a dezvaluit ca a fost abordat in discutia pe care a avut-o de curand cu Basescu (e de banuit ca s-a referit la cea telefonica, neexistand date in baza carora sa punem concluzia ca s-au intalnit personal).
Declaratia lui Putin a fost difuzata de multe ori pe micile ecrane.
Am observat cu mare atentie expresia lui Putin (mai exact, nuantele expresiei) si i-am notat cuvintele (asa cum au fost traduse).
Am analizat in parte (expresia- cu nuantele sale- si cuvintele).
Apoi, le-am pus cap la cap.
Nimic, dar absolut nimic nu m-a dus la concluzia ca Putin ar fi facut ironii sau ca ar fi glumit. Dimpotriva, era serios, chiar “tzintit” pe idee.
Este de retinut SI punctul de la care a pornit Putin (in primul rand, cum a spus el): Rusia “NU SE OPUNE” ca Romania sa fie parte a proiectului South Stream.
Am discutat cu indivizi cunoscatori in domeniu (ingineri si geologi). Toti, dar absolut toti au avut aceeasi opinie, ca “minti tehnice”: Putin a avut sigur in vedere “redesenarea” drumului conductei, existand, din toate punctele de vedere, posibilitatea efectiva ca ea sa nu “iasa” in Bulgaria, ci pe litoralul romanesc al Marii Negre.
I-am intrebat daca au avut impresia ca Putin ar fi glumit sau ca ar fi fost ironic (asa cum afirma cu incapatanare- nu inteleg de ce, neexistand nici un fel de logica in acest sens- Antena 3, de exemplu). Nici unul dintre acei oameni “tehnici”, care altfel “re-actioneaza” cu lumea decat “analistii”, nu a avut acea impresie, dimpotriva.
Revenind la disponibilitatea manifestata de Putin, ca Rusia sa livreze DIRECT Romaniei gaz metan, PRIN Compania nationala, fara intermediari, afirm: situatia este foarte profitabila pentru Romania.
Nu conteaza din ce motiv are Rusia aceasta atitudine, important este ca momentul ne este benefic si ca trebuie sa il folosim, fara a pierde timpul cu obisnuitele ezitari.
Atrag serios atentia asupra faptului ca, inevitabil, “ecoul” marilor interese “negre”- care sunt si cele ale intermediarilor in livrarile de gaz metan- va aparea prin voci care vor indemna la temporizare. In fapt, vor incerca sa faca astfel incat sa fie ratat momentul.
Pot fi si voci ale unor oameni care, in urma (prea) marelui optimism european, si-au pierdut “anticorpii nationali” (am citat din ceea ce mi-a spus, atentionandu-ma, cineva foarte drag mie si un reper intelectual).
Pe acestia nu-i pot banui de rea credinta, dar, din pacate, in istorie numai rezultatul conteaza.
(Precizez, ca sa fie clar: vocea la care m-am referit, apartindu-i unui om de a carui buna credinta nu ma indoiesc, ii apartine lui Adrian Severin. Din pacate, in tot ceea ce a spus, legat de “solutia gazelor”- cu toata “nuantarea” ultimelor declaratii- nu am sesizat nimic din ceea ce ar putea fi numit sustinerea interesului national. Mai degraba e preocupat de interesul general european, chiar daca acest lucru nu favorizeaza Romania . Or, a nu vedea ca Franta, de exemplu, se preocupa INAINTE DE TOATE de ea insasi, e o orbire care vine dintr-un excesiv euro-optimism).
Temporizarea, sub pretexte de genul “sa vedem, sa mai asteptam, pentru ca asta ar fi o rezolvare pe termen scurt etc,etc” este impotriva intersului national, care cere intarirea efectiva si cat mai rapida a Romaniei, daca dorim sa stam la masa, cu drepturi egale (nu doar “pe hartie”) cu puternicii Europei.
(Ar trebui sa ne fi fost de ajuns amara experienta a tratarii romanilor drept “pegra Europei”, sub diverse pretexte. Nimeni nu ar fi indraznit sa se poarte astfel cu francezii sau cu nemtii, de exemplu- desi nici respectivii nu sunt lipsiti “de uscaturi” in “padurea nationala”.)
Daca Romania va avea nu doar independenta energetica, dar va si fi “tara de tranzit” catre Europa, importanta ei va creste exponential. Si, paralel, va creste (uimitor?) respectul manifest al “mai marilor” Europei.
Cert, cei ale caror interese meschine merg mama in mana cu cele ale intermediarilor, vor plusa, public, pe “reflexul antisovietic” al romanilor, translatat asupra Rusiei (explicabil, la nivel psihologic).
Ar trebui sa le fie raspuns ca pe potentarea unui astfel de reflex au mizat (cu succes, din pacate) toti cei care au reusit sa intrerupa relatii economice profitabile cu Estul, in detrimentul economiei Romaniei si in favoarea unor meschine interese de grup.
Ar trebui sa le fie raspuns (pe “limba diplomatica”) si ca, daca UE trateaza Rusia ca pe un partener EGAL (subliniez, o Uniune intreaga- avand ca nucleu “puternicii europeni”- trateaza UN singur STAT ca pe un partener egal) inseamna ca potentarea interesului national al Romaniei printr-o relatie directa de parteneriat cu Rusia “adauga” la forta Uniunii Europene care, astfel, se imbogateste prin sporirea fortei unui stat membru.
In mod egal, daca UE trateaza Rusia ca un partener, inseamna ca nimeni nu are a se teme de nu-stiu-ce “maleficie sovietica”.
Altfel, nu se intelege de ce ceea ce e bun pentru Germania, de exemplu, in materie de relatii bilaterale, nu e bun (a se citi, permis) pentru Romania. Asta, pentru a nu mai discuta de faptul ca o astfel de idee “restrictiva” este inacceptabila.
In concluzie: propunerea lui Putin (pentru ca propunere este, de fapt) trebuie acceptata si folosita, maximal, in interesul Romaniei.
Faptul ca Putin s-a referit la aceasta propunere public, intr-o conferinta de presa, NU INSEAMNA CA A LANSAT-O ACOLO.
Atitudinea lui este transparenta, ca si mesajul. A “strigat” public faptul ca, pana acum, jocurile au fost facute de intermediari. Asta inseamna ca, dincolo de ceea ce se cunoaste, chiar in zone informate, exista grupari bine disimulate, ale caror interese se regasesc in cresterea pretului gazului si in care nimeni nu mai poate avea incredere.
Mai inseamna ca, pana acum, TOCMAI ACEIA au fost trimisi la “negocieri” si ca tot aceia au aparut public cu “solutii dure” pe care, fals, le-au pus pe seama Rusiei.
Putin a fost la un pas de a spune (de fapt, a sugerat, fara a da nume)- de exemplu- CINE e raspunzator de pretul imens platit de Romania.
Repet, este neesential DE CE este Rusia atat de coperanta, atat vreme cat rezultatul e pozitiv si serveste interesul national.
Daca ratam momentul, ne vom merita soarta de asezati “la masa servitorilor” Europei.
P.S.
Sa nu ne imbatam cu apa rece, crezand ca “Europa” ne va sustine si ca, daca UE va fi contractorul (noi urmand sa primim “cantitati dramuite”), vom fi favorizati. Nicidecum! Daca vrem sa fim respectati de UE si tratati ca “egali intre egali”, trebuie sa fim puternici- este lectia dura pe care ar fi trebuit sa o invete toti oficialii romani.
Daca Rusia ne poate ajuta- desigur, fara sa pagubeasca (nimeni nu e naiv sa creada ca o face din altruism, pur si simplu e un moment favorabil noua) sa dobadim acest statut in UE, sa cooperam cu Rusia.
Lucrurile, aici, sunt clare: fie cooperam cu Rusia (pe picior de egalitate, dat fiind momentul favorabil- repet doar formularea intrucat imi pare ca detalierea nu e necesara!) si, prin consolidarea economica, ne intarim pozitia in UE, fie asteptam, ca “naivii”, sa ne sprijine UE (desi acum tocmai noi avem mingea in teren) in urma unei stupide “temeri reflex” de Rusia si vom pierde (recomand tuturor sa reciteasca “documentele europene” referitoare la inca neacceptata “noua constructie”, pentru a vedea ce statut penibil i-ar reveni, in UE, Romaniei, daca nu se intareste, ceea ce ar inseamna ca i-ar fi ascultata vocea).
A propos de “asteptat UE”: mutatis mutandis, sa ne amintim ca si bunicii nostri au asteptat degeaba sa vina nu-stiu-ce ajutor de peste Ocean.
Iar cand a venit…mai bine nu comentez, caci nu e “politic”.
Acum, Rusia poate fi un partener valoros, iar in urma relatiei bilaterale Bucuresti- Moscova, Romania sa devina o forta europeana, astfel incat sa nu mai trebuiasca sa asteptam, umili, “ajutoare”.
George Serban
Imi place mult analiza ta in legatura cu criza “gazelor”!. As adauga un comentariu scurt. Rusia a fost si ar trebui sa fie un partener economic deosebit de interesan pentru Romania de pe o pozitie in care sa fim tratati cu respect asa cum merita si ei. Asta presupune ca aceasta tara sa fie condusa de oameni respectabili, demni si inteligenti. Dus de valul electoral l-am atacat pe presedintele Iliescu pentru atitudinea si comportamentul normal care l-a avut fata de Rusia. Astazi, mai bine ca niciodata se vede ca a avut dreptate. Am aprobat si l-am admirat pe presedintele Emil Constantinescu atunci cand a interzis avioanelor rusesti sa survoleze teritoriul nostru spre Iugoslavia. Rusii trebuie sa stie sa ne respecte. M-am crucit cand am asistat la mesajele tembele si incoerente date in ultimii patru ani Rusiei si inspecial lui Putin. Inca ceva! Fostul sef al Gazprom – sunt sigur ca stii – este actualul presedinte al Federatiei Ruse. Intamplator sau nu, actualul sef al Gazprom se numeste tot Medvedev. Avem de ales: sau il trimitem pe Daniel Morar sa analizeze daca exista un conflict de interese in Rusia sau ne comportam, noi Roamania, in mod inteligent. Mi-e teama ca ambele variante sunt imposibile. Cunosc limba rusa si l-am ascultat pe Putin in original. Putin este un mare actor. “Te face din voce” fara sa i se miste un muschi al fetei. A folosit un ton superior, apasat, usor ironic. A dat de inteles ca este de acord sa existe un contract direct cu tonul din care reiesea clar ca, niciodata nu a avut alt punct de vedere. A incheiat, intr-un mod absolut neobisnui, spunandu-i, ziaristului roman, pe un ton vizibil ironic si plictisit: “… scrie asta!”. Eu inteleg ca Putin stia exact despre legenda care circula pe aici, prin Romania, cum ca Gazprom ne-ar fi conditionat semnarea contractelor de folosirea unor intermediari. Cred ca cineva din actualul Executiv ar putea da explicatii. Ma preocupa acest lucru pentru ca mi-e teama ca si in continuare, aprovizionarea Romaniei cu gaz se afla, in mod fatal, in aceleasi maini. Cu prietenie
Aya
Orice mare actor (sunt sigura ca Putin este unul) joaca, la un moment dat, si rolul sau (care nu este totuna cu al vietii sale).
Putin a facut acea CONTRA oferta (subliniez, logic asta inseamna ca ne fusese deja facuta o oferta, dar nu de catre el) fara sa “joace”: era chiar rolul sau, fara “masca”.
Ca Putin e ironic, este lesne sesizabil: nu doar ironia, dar si malitia ii joaca in ochi. In mod sigur, asa e acest personaj in viata sa de zi cu zi.
“Meseria” pe care a facut-o Putin o buna parte a vietii (cea de spion) l-a facut sa priveasca viata “razand”, caci daca iti tremura inima la fiecare intalnire sau actie forte, faci repede infarct (in plus, incerci sa ramai relaxat si ironic, caci, vorba bancului, poti face oricand pneumonie, dat fiind ca glotele e rece- cel putin sa il primesti ospitalier, cu caldura).
Trecand dincolo de aceste considerente de scena- sau nu- (contra)oferta facuta Romaniei, de catre Putin, poate face din tara noastra o forta remarcabila. Avem de facut un singur lucru: sa inlaturam gruparile “negre” ale intermediarilor (fiind clar ca la acestea s-a referit Putin).
Imi pare imposibil de crezut ca vom fi tzinand mai mult la niste “grupari negre” decat la interesul national. Pe de alta parte, chiar daca “unora” le-ar fi mai dragi acele grupari, nu cred deloc ca formula e generala.
MAI MULT SI MAI CLAR:
O psihanaliza simpla a spuselor lui Putin dezvaluie un lucru esential: il intereseaza sa fie “livrate” (nu doar “acoperite”) si scoase complet din joc DOAR retelele care au lucrat (SI) in Romania, cu cele ucrainene.
De restul (ma refer la “retelele rusesti” si “colateralele”) se ocupa el.
Retele negre contra distributia gazului pentru Europa (desigur, totul perfectat intr-un contract comercial profitabil pentru ambele parti) : mie imi pare un schimb foarte echitabil si o (contra)oferta de nerefuzat!
Aya
Despre Adrian Severin (acum, cu tristete)
Pot spune ca iubesc mintea lui Adrian Severin, ceea ce nu inseamna ca sunt mereu de acord cu el- folosesc ultima formulare vrand sa fiu blanda.
Daca nu as vrea sa fiu blanda, as spune ca e de-a dreptul ciudat cum o minte sclipitoare ca a lui Severin poate alege si argumenta, in anumite momente, exact solutia favorabila UE, dar defavorabila Romaniei (este pentru naivii din care nu fac parte argumentatia- vulgarizez special- legata de “binele UE”, noi asteptand umili si tremurand de emotie, la coada, sa apucam o “farama” din el, cand “binele” ar putea fi intai al nostru si, astfel, respectati, precum cei puternici, am putea intari UE).
Este de-a dreptul ciudata alegerea la care m-am referit cand exista evident o solutie MAI ALES favorabila Romaniei din care nu ar pagubi UE.
Imi amintesc de sentimentul de confuza nemultumire amestecata cu oarecare necaz cand l-am auzit pe Severin (joi 8 ianuarie 2009) avansand subtextual, cu acea voce sigura (care, cand o aud, stiu ca nu prea anunta ceva bun- din perspectiva mentionata mai sus) un “crochiu” de solutie care, pentru mine cel putin, era evident ca avea sa fie formulata, ulterior, in favoarea UE, parca ‘uitand” de Romania. Ma refer la UE “marele contractor”, cu “distributia dupa nevoie” (dimensionate de Uniune, bineinteles) pentru statele membre, ceea ce ar fi dus la “controlarea” (pe negativ, caci “mai marii” au nevoie de umili, nu de competitori) industriei si, implicit, dezvoltarii.
Am expus deja subiectul.
Probabil, nu in urma faptului ca imi va fi citit comentariul, pe blog, va fi facut Adrian Severin, ulterior, pasul in spate (vineri 9 ianuarie 2009).
Cel mai probabil, vor mai fi existand personaje care gandesc ca mine si care i-au transmis opiniile lor. Cel mai probabil, sunt personaje influente.
Sau, poate- desi mai putin probabil- realizand ca “crochiul” a fost “vizualizat” ca tablou final, Adrian Severin se va fi repliat (si in acest caz, nu am trufia de a-mi aroga succesul; in istorie, numai rezultatul conteaza).
Am resimtit un fel de jena (de jena lui!) ascultandu-l pe Adrian Severin, vineri, pe un post TV, cum, cu voce mult mai putin sigura, contrazicea, practic, ceea ce spusese cu o zi inainte.
A dezvaluit- dar parca timid- ceea ce “ascundea” crochiul: solutia pe care o anuntase sigur pe sine (si care, asa cum am intuit, excludea Romania ca jucator direct, lasand-o la mana “dijmuirilor”) era (citez din memorie):” Un consortiu UE- Ucraina- Rusia”, unde UE ar fi fost “un partener colectiv”.
(Sa fim seriosi! E o solutie precara pentru interesul national romanesc – iar daca o comparam cu CONTRAoferta Rusiei, nu mai e nimic de spus).
Imbracand totul in multe vorbe diplomatice (dar pana si aceste formule, oricat ar fi de arborescente, se deosebesc prin fermitatea continuta- la el, fermitatea nu mai exista acum) a incercat sa salveze situatia (doar se contrazicea!) afirmand, legat de statele din UE (citez din memorie):”Exista un interes energetic comun, dar exista divergente in privinta rezolvarilor. Exista o lupta intre promotorii proiectului european exclusiv, Nabuco, si ai proiectelor bilaterale, de tipul South Stream” (apoi, cu vocea mult mai joasa, aproape acoperindu-se pe sine, a spus, parca, North Stream- dar, poate, mi s-a parut, cine stie!).
Foarte sters, deloc ferm, a mai spus (doar nu era sa renunte chiar la tot si chiar de tot) a mai spus ca i se pare gresit ca Romania sa incerce sa-si rezolve problemele in afara UE (serios?; ce primeaza: UE sau interesul national?; ar trebui ca si el sa aleaga interesul national fara clipire; s-a vazut cat sustine UE interesul national al Romaniei cand aceasta se afla pe pozitii slabe!; mutatis mutandis, UE “deschide umbrela de ploaie”, pentru Romania, asa cum se spune ca o fac bancherii: cand e soare, inchizandu-i-o cand ploua).
Apoi, parca ridicand mana la scoala pentru a fi “ascultat”, a spus repede ca solutia ar fi sa nu se mai insiste pe proiectele europene si sa nu se mai opuna nimeni proiectelor bilaterale “dar sa le interconectam in UE”.
Totusi, a strecurat ceva “ciudat” ca nuanta a nuantei (citez din memorie):”Nici un contractor sa nu fie unic beneficiar si decizia politica sa nu-i apartina”.
Legat de ultima afirmatie, depinde din ce unghi o privim.
Optimal- si conform CONTRAofertei lui Putin- contractorul trebuie sa fie Romania.
Daca Romania este “contractorul”, sigur ca de la ea pleaca gazul metan rusesc in diversele directii europene, doar nu il va folosi pe tot!
In rest, legat de “decizia politica”: nu trebuie sa se teama nimeni, Romnania isi va opri cat are nevoie (polatind, bineinteles, pentru asta) iar celelalte state vor primi la fel, cat au nevoie, conform contractului.
Sa fie linistiti, cei care au realizat ca UE nu va fi “contractorul discretionar” (Doamne fereste!): Romania nu va lua “decizii politice” legate de gazul destinat celorlalte state UE, care ii va tranzita teritoriul.
Legat de “interconectarea” la care se referea Severin, am de facut urmatorul cometariu: in timp ce Nabuco (proiectul european) pare mai iluzoriu ca niciodata (cel putin, pana acum) South Stream (proiectul bilateral) pare a prinde contur si, daca Putin isi pune mintea cu el, ar putea fi functional in 2012.
In plus, nimic nu impiedica sa treaca si Nabuco pe la noi- dar a astepta “la inspiratia” europenilor (poate-poate si dupa ce se inteleg- mai mult nu dacat da) imi pare lipsit de sens, de ratiune si impotriva intereselor Romaniei.
Ar mai fi ceva: in cazul Nabuco, principala resursa ar fi azera iar Turcia a afirmat ca, daca va avea nevoie de gazul azer, sub nici o forma nu il va lasa sa treaca spre Europa. Cred ca nu mai e nevoie de comentarii!
Aya
@
George Serban
Referitor la motivul pentru care Petre Roman parea a avea nevoie de Basescu: nu cred ca e vorba doar de dimensiunea aceea pe care Pedro nu o putea avea (a “golaniei”, cum ii spun eu).
Cred ca lucrurile sunt mai complicate- iar ezitarile pe care le amintesti indica zbaterea interioara.
Prin forta imprejurarilor, l-ai cunoscut pe Basescu mult mai bine decat multi altii.
In mod sigur vei fi observat la el un amanunt caruia este posibil sa nu-i fi dat importanta in momentele la care faci referire: individul stie sa se faca util si, in anumite situatii, cel putin aparent indispensabil (in textul referitor la “stolojenizare” ai surprins perfect dezvoltarea evenimentelor).
Pe un alt plan, acelasi Basescu are o capacitate de a “induiosa” (vorbesc cat se poate de serios si de la obiect) pe care, onest, nu am mai intalnit-o la altcineva.
Nu am dovezi, dar banuiesc pana la certitudine ca, de cate ori Petre Roman iti spunea sa-l tii pe Basescu departe de el, avea, imediat, un sentiment asociabil celui de vinovatie, motiv pentru care revenea asupra deciziei. Instinctul lui sigur ii spunea sa se fereasca. Insa, “mintea induiosata” de vreo amintire, de vreo privire “incetosata”, de vreo vorba bine aleasa, chiar de vreo asa-zisa confesiune basesciana bine construita, il determina sa-i porunceasca instinctului sa taca (este greseala pe care o fac cei mai multi).
Ma opresc aici, desi as putea continua.
George Serban
Aya, ai rabdare, n-am ajuns inca la etapa cu dulcegariile. Povestea continua … Daca te intereseaza, cand ai chef, citeste! Nu am vazut inca o cronica adevarata si neromantata a acelor zile. Stiu ca nu-i frumos sa “dai din casa”, cum se spune, dar vremurile o cer! Nu mai e de joaca. Ca tot am revazut un film, vorba samurailor in dialectul nostru romano-manelist: daca tot e sa ne-o traga … macar sa fie in picioare!!!
George Serban
Iti dau dreptate! In ceea ce-l priveste pe Adrian Severin, insa, incearca sa-l evaluezi si dintr-o alta perspectiva. Prima: este pus uneori in situatia de a exprima puncte de vedere armonizate cu pozitia Socialistilor europeni, a Comisei din care face parte sau, chiar, a Parlamentului European. Cand vine acasa si vorbeste, atunci trebuie sa-si spuna opinia sa care, banuiesc, ar trebui sa exprime interesele Romaniei. Imi amintesc, atunci cand am condus o Comisie comuna a Senatului si Camerei Deputatilor, avand reprezentanti din toate partidele, cel mai greu mi-a fost sa ma obisnuiesc sa vorbesc public in numele comisiei. A doua perspectiva: Adrian Severin, in conditii politice incerte pentru el, a realizat o performanta care a adus Romaniei mari avantaje. Desigur, si lui personal. A devenit Presedintele Adunării Parlamentare a OSCE. Nu este exclus ca discursul lui sa fie potrivit cu o noua ascensiune, de data asta in structurile Parlamentului European. N-ar fi rau! Aya, sa fim bine intelesi! Sper ca ai inteles: eu nu sunt membru al PSD.
George Serban
Chiar imi dai de lucru si asta imi place. In politica, sunt “nevorbit” de vreo cinci ani. Am mai spus-o. Nu am vocatia Puterii. Cand partidul meu ajunge la Putere eu ma dau la fund. Cand ajunge in Opozitie consider ca a venit vremea mea. Pe deasupra … gura pacatosului adevar graieste! Pe Videanu l-a luat gura pe dinainte cand a spus ca s-a instituit “starea de urgenta”! Eu l-am luat in serios!
In ceea ce-l priveste pe Vova Putin, iti dau dreptate. Oferta lui este de nerefuzat. Nu stiu daca Putin negociaza cu orice fel de “specialisti”. Un lucru este limpede, nu-mi schimba nimeni impresia despre raspunsul adresat de el jurnalistului roman. Aseara, la Realitatea, am revazut fragmentul video mai putin editat decat la Antena. Aici sfarsitul comentariului era: scajite eta vasemu prezidentu … napisite! Asta inseamna ca presedintele Rusiei, ii spune unui ziarist roman cu o privire ironica: spuneti-i asta presedintelui dumneavoastra … scrieti! (adica … scrieti, sa nu uitati!). Pai daca asa cum ne anunta Boc, presedintele nostru a vorbit cu Putin la telefon 40-50 de minute, ma intreb cu ce i-a sucit mintile presedintelui rus daa acesta dupa 40-50 de minute de convorbire telefonica, a uitat sa-i spuna lui Base al Romaniei excat ce era mai important si a trebuit sa-i transmita printr-un jurnalist?!
Aya
@
George Serban
Stiu cine esti, cum arati (chiar si fara sa-ti fi vazut fotografia, aici) stiu si ce Comisie ai condus. Erai remarcabil.
Cum ti-a transmis si ANul pe blog: pacat ca nu esti, acum (activ, completez eu) in politica.
I-am replicat ca nimic nu impiedca sa redevii activ. Desigur, decizia iti apartine.
Legat de Videanu: cu o anumita nuanta (sau precizare, mai exact, pe care o voi face) recunosc ca si eu l-am luat in serios pe Videanu, in sensul ca am realizat ce “scapare psihanalitica” importanta a avut. Problema nu tine de reglementarea legala (in sensul ca, desigur, nu ministrul cu pricina instituie, decreteaza starea de urgenta) ci de INTENTIE. De la intentie pana la “desarvarsire” erau de parcurs cativa pasi care, pentru Videanu, nici macar nu necesitau prea mare efort.
Viza (cea vizibila pentru oricine)era primordial economica (in sens negativ): contractarea unor mari cantitati de pacura, fara licitatie, evident de la furnizori “anume” (probabil, nu era vorba doar de acest lucru).
Tot in primul rand, asa cum am mai spus, restrangerea libertatilor, pe perioada starii de urgenta, ar fi privat mass media de invocarea transparentei si a informatiilor publice, pe de o parte (ceea ce ar fi facut ca multe miscari sa se desfasoare intr-o umbra deasa) si, pe de alta parte, comentariile critice ar fi fost, inevitabil, strict dramuite.
Ar mai fi aici, de mentionat, ca, din ratiuni care nu au nevoie de detaliere, anumite parti ale serviciilor ar fi fost incantate de starea cu iz de dictatura militara.
Deloc in ultimul rand, “incomozii” ar fi putut fi redusi la tacere, iar cei mai temperamentali, ca sa spun asa, “temperati” intre patru pereti.
As vrea opinia ta despre ce spun acum.
Boc ma ingrijoreaza mai mult decat Basescu, mai mult decat multe personaje cu putere reala (si cu atat mai mare cu cat nu este sesizabila, uneori nici personajele nefiind la vedere).
Mizerabilul acela de la Palatul Victoria are mult, foarte mult (acum realizez, cand il vad manifestandu-se in zona reala a puterii) din Hitler. Nici acestuia din urma nu i s-a dat prea multa atentie, la inceput, astfel facilitandu-i-se ascensiunea.
Probabil, nu ai urmarit, de-a lungul vremii, analizele mele, motiv pentru care, cred, nu ai avut cum sa retii un amanunt in ceea ce ma priveste: am capacitatea (as numi asta chiar talent) de a pune cap la cap elemente aparent lipsite de legatura (pe care le asociez “instinctiv”), concluziile dovedindu-se, de-a lungul vremii, previziuni exacte.
In mod egal, am capacitatea de a sesiza simptomele caracteristice si de a le “isola”, diagnosticand bine chiar acolo unde simptomele ar fi putut indica mai multe “boli”.
Acea marshava OU, ar putea duce, intr-o faza initiala (e previzibil, daca nu va fi anulata integral, pur si simplu) la nivelarea veniturilor celor care cumuleaza pensie si salariu.
De aici, pana la nivelarea veniturilor celor activi, mai e un singur pas. Pornindu-se de la nivelarea veniturilor (ceea ce inseamna control asupra vietii private), “supravegherea” se va extinde, prin restrangerea libertatilor.
Se vor “institutionaliza” teama si aparenta adulatie fata de “premier”.
Totul se va desfasura foarte repede.
Boc, daca nu este oprit, va candida la prezidentiale, in 2009 (cu sprijinul serviciilor- ma rog, unor anumtie parti ale lor- care, astfel, vor controla totul prin el). Va ajunge presedinte si va urma dezastrul.
Va fi cea mai ingrozitoare capcana: populatia care nu il mai vrea pe Basescu va vedea in Boc alternativa (mai ales ca avand acea aparenta bonoma si caraghiasa, nimeni nu-l ia in serios). Va fi capcana lui Hitler.
Ma tem ca daca voi spune aceste lucruri direct, asa cum ti le spun tie, vor fi luate in deradere (punandu-ma in “pielea” celor mai multi din jurul meu, realizez ca asa ar fi).
Trebuie o strategie (nu de putine ori am inceput lucruri importante, de una singura, impotriva valului- apoi, m-am bucurat cand au fost preluate, estompandu-ma pur si simplu, ca si cum nu ar fi venit dinspre mine; in istorie, numai rezultatul conteaza- e una dintre devizele mele). Va trebui identificata. E nevoie de miscari foarte rapide, suple, imprevizibile si de punct ochit- punct lovit, mereu.
George Serban
Nu-i corect, eu nu stiu cine esti! In plus, muncesc pentru tine. Pregatesc un mic montaj ca sa-ti argumentez ca am dreptate in ceea ce priveste comentariul tau despre Putin. De fapt, nu cred ca m-ai contrazis. Dar daca tot mai descoperit si vreau sa ma “reactivez” macar s-o fac ca lumea!
Aya
Indiscutabil, Putin nu negociaza cu orice fel de specialisti- iar dintre cei valorosi, nicidecum cu oricine.
Legat de raspunsul pe care l-a dat jurnalistului, apar niste elemente de subtilitate care, in opinia mea, dau formula corecta.
Raspunsul sau a avut doua etape distincte (punctarea este necesara).
In prima parte, el spune deschis ca a discutat cu Basescu, legat de furnizarea de gaz metan pe relatia directa Bucuresti- Moscova. Au existat in expunere niste paralelisme Bucuresti- Kiev pe subiectul intermediarilor. Legat de intermediari, Putin a spus ca in relatia cu Romania au aparut acestia, lucru pe care i l-a spus lui Basescu. A afirmat, amanuntul fiind “maturat” cumva, ca doreste sa aiba relatii cu Compania nationala (se referea la Romania) si ca nu are nici o problema sa aiba relatii cu Compania nationala a Ucrainei, dar ca acolo, din cauza intermediarilor fara de care nu se poate lucra, el conasidera ca e foarte multa coruptie. Nu trebuie sa fie cineva un mare psiholog si un mare analist pentru a realiza ca Putin considera relatia cu Kievul (din perspeciva livrarii gazelor) incheiate.
Relativ detaliat sau doar punctat, Putin a spus ca a discutat toate aceste lucruri cu Basescu.
Apare ultima “faza”, cea esentiala (am citit subtitrarea- nu stiu ruseste, din pacate.)
Psihanaliza textului- scris sau rostit (pentru ca ea da raspunsul)trebuei sa inceapa cu formula socanta de debut (citez din memorie): “DAR (s.A.) eu am pentru Romania o CONTRApropunere greu de refuzat (gest interesant al mainilor, aduse impreuna si usor in fata, dar nu ca la rugaciune).”
Urmeaza iar o faza esentiala, psihanalitic, in care Putin, contrar obiceiului (mai ales al unui spion!) explica lucrurile in detaliu, chiar acolo unde, poate, nu ar fi fost necesar, ca si cum ar fi avut foarte amre grija sa nu fie ratat vreun amanunt, de catre receptor.
Spune ca este dispus sa vanda Romaniei, toata cantitatea de gaz metan de care are nevoie Ucraina intr-un an, pe care Romania sa o revanda. Din cate imi amintesc, exprimarea a fost si mai detaliata.
Este inserata, intr-adevar ciudat pentru restul lucrurilor, ideea de a i se transmite asta lui Basescu.
Urmeaza apoi faza pe care o subliniezi si care este de retinut: ” E buna oferta? Noteaza”.
Psihanaliza fazei arata doua aspecte esentiale:
- Acel “dar am pentru Romania…” arata ca in discutia cu Basescu problema principala (cea a intermediarilor, evident neadmisi de Putin) a fost rezolvata, motiv pentru care este de acord sa fie furnizat Romaniei gaz, in mod direct, prin relatia cu Compania nationala.
-” o CONTRAofeta (sublinierea primei parti a cuvantului imi apartine) imposibil de refuzat (parca asa a spus, oricum, cuvantul “imposibil” era subinteles)”.
Acest lucru indica faptul ca intre discutia cu Basescu si momentul conferintei de presa a aparut CEVA (sa numim acel “ceva”, generic, “oferta” PENTRU PUTIN) despre pe care Putin a dorit sa transmita PUBLIC si FULGER, catre varful Romaniei (Basescu, in speta) ca nu l-a acceptat; CEVA care ar fi anulat relatia directa Bucuresti- Moscova (legat de furnizarea directa a gazului metan). Precautia sa maximala de a “face sa plece” printr-o inregistrare- sau de a face sa fie “fixat temporal” momentul in care a spus (cand nu au alta posibilitate, persoanele publice procedeaza astfel, dupa cate am observat) indica altceva: dorea ca, la discutiile ulterioare cu partea romana (care urmau sa aiba loc de indata posibil- deci, pana atunci nu fusese!) sa fie exclus orice dubiu ca el (Putin) ar fi acceptat acea “oferta” (acel “ceva”) banuind ca, pe diverse cai, lui Basescu (partii romane) i s-ar fi spus contrariul.
Asta mai indica un lucru: anume ca, pentru Putin, relatia directa (in privinta gazelor) cu Romania este mai importata decat se poate crede.
(Eu intuiesc un motiv al acestei importante, dar nu-l voi pune in termeni. De ce? Pur si simplu pentru ca, fara a-ti da multe detalii, care tin de “partea nevazuta a sitoriei” pe de o parte si, pe de alta parte, de concluziile pe care le-am pus in perioada summit-ului NATO analizand si conjugand anumite elemente aparent neesentiale, acel motiv ti-ar parea fantasmagoric. Sa spunem doar ca, deocamdata, nu conteaza motivul pentru care relatia directa cu Romania este, pentru Putin, mai importanta decat pare).
Partea ultima:” Noteaza” este un reflex “militar”, dar si un joc al bunului actor Putin.
deja spusese prea mult si se manifestase prea mult fara masca.
Care era acea “oferta” pe care a “contracarat-o” Putin, asa cum am expus?
Este ceea ce a spus Severin, cu jumatate de voce, a doua zi (postasem pe blog, cu o zi inainte, exact temerea care avea sa se materializeze intr-o “varianta de solutie”): un consortiu UE- Rusia _Ucraina, in care UE sa fie contractorul principal.
Q.e.d.
Severin: din pacate pentru el, a pierdut partida, legat de “consortiu”.
Probabil ca reusita l-ar fi ajutat sa mai urce o treapta dar, oricat imi e de drag Severin, intr-un astfel de caz (contrar unui interes general) esecul lui ma bucura.
Stiu ca exista mesaje diferite pe paliere diferite.
Aya
Nu garantez ca daca ai afla cum ma numesc, ai asocia persoana cu numele (nu ma numesc Aya Tristan, asa cum apare din adresa de mail- care este reala; am ales aceasta asociere pentru adresa “alternativa” de mail pronind de la ceva care m-a amuzat; Tristan Tzara a avit doua fiice: Asta si Aia- nu stiu daca nu cumva se scrie chiar Aya, cum mi-am ales eu nickname-ul; am asociat prenumele unea dintre fiice cu prenumele tatalui, asa a rezultat totul; ansamblul, desi inedit, poate parea credibil, la rigoare).
In mod egal, daca s-ar intampla sa treci pe langa mine, nu garantez ca ti-ai aminti figura- deci ca ai fi retinut-o (desi m-ai vazut cand erai deputat).
Nici nu stiu daca asta e important.
Iti dau niste detalii: am fost in presa (”lipita” spiritual de AN- subliniez, NU de PDSR sau de PSD, ci strict de AN; optiunea mea politica se numeste ca el).
Te-am intalnit si atunci.
In 1998, Adrian Nastase m-a adus in Camera Deputatilor.
Am lucrat NUMAI cu el, constant. NU am facut un pas lateral nici cand i-a fost foarte greu, nici cand l-au atacat, cand l-au facut sa se clatine- i-am ramas si ii voi ramane, statornic aproape, cu mare prietenie (intr-un fel, de la mizerabilii dimprejur, mi-a fost rezervata o soarta foarte, foarte aspra in anii in care a fost tinta; am trecut totul fara sa clipesc). Am, sa zicem, un fel de vocatie a jocului de dincolo de cortina. Prefer sa fiu eficienta fara sa fiu vizibila (desi, cred ca ultima parte e o iluzie- chiar daca nu se stie CE fac, se ghiceste ‘amprenta”).
Aya
Unde e montajul?
George Serban
Chiar i-ai scris! Eu ii raspunsesem si am avut impresia ca nu-i place si ma blocat. M-am inselat, nu-i genul … Imi place ca nu-i ranchiunos la cate i-am facut.
In ceea ce priveste analiza ta, pe fond, am mai multe comentarii. Dar trebuie sa-mi dai un pic de ragaz. Intai esti mult prea prolifica pentru mine. Eu sunt un urs care s-a trezit dupa aproape cinci ani de hibernare. Trebuie sa-mi intru “in mana”. In al doilea rand trebuie sa vad ce se intampla cu “ai mei”. Am impresia ca s-au ascuns in munti. Trebuie sa stiu, pot juca rolul lui Che Guevara. Trebuie sa stiu daca au nevoie de mine. Daca nu, vor nu vor, eu tot voi alerga pe langa caruta. Am conditie fizica. Nu in ultimul rand, chiar daca nu intereseaza pe nimeni, vreau incet, incet sa termin monografia despre “originea raului”. Si de data asta, in ultimul rand, pe 15 trebuie sa platesc chiria casei care este la fel de mare ca si salariul meu la … privat. (nu ma manjesc cu banii Bocului). Sub nici o forma nu voi renunta la blog. azi si maine voi mai fi asa prolific. De Luni, eu si gasca mea incepem munca. Va trebui sa-mi organizez treaba in asa fel incat sa scriu dimineata si seara. iti voi raspunde pentru ca subiectele tale sunt extrem de interesante si gandim aproape la fel. Intelegi? Cine ziceai ca esti?
George Serban
Auzi? Ma faci sa traversez la Nastase, vin inapoi in goana sa-ti raspund. O fac aproape autobiografic si tu, acum, ma intrebi unde e montajul. Sunt singur ti-am spus ca ai mei sunt in munti! A, ba nu, mai e si Calin care imi posteaza mie comentariile. I l-am dat si pe a lui Nastase ca era o liniste acolo …
gala
Mi-am “permis” sa citesc tot (chiar daca nu sunt Vlad).Pe cand urmarea?!?Poate am sa reusesc si eu sa aflu, de ce Petre Roman n-a mai reusit sa se “ridice”? De ce FD n-a avut “priza”,sau poate a fost infiintat mult prea aproape de alegeri ?!…
George Serban
GALA Spun tot dar mai scriu un pic, ma mai uit la televizor, ma ambalez, iar mai scriu. Nu stiu daca iti voi raspunde direct la aceasta intrebare. Daca te referi la alegerile din 1992, nu eram acolo. Dar venind si cunoscandu-l pe El Comandante am putut intelege multe. Despre alegerile din 1996 pot vorbi mai multe pentru ca eu am condus campania lui Roman pentru prezidentiale iar Adrian Severin a condus campania partidului. Nu as vrea sa amestec lucrurile. Eu in ceea ce scriu incerc sa sa explic, inclusiv mie, … de unde ni se trage. Ok?
gala
Am pus intrebarea prea devreme.Promit sa am rabdare!Astept!Sunt numai ochi!
Aya
Banuiesc ca nu ai de gand sa alergi prin munti- lasa, vine muntele la Mahomed.
Sa stii ca poti sa le faci pe toate: sa scrii pe blog(uri), sa si lucrezi, sa scrii si altceva.
Iti intri foarte repede in mana.
De altfel, scrii usor, cu talent as spune si, in plus, cu umor.
Poti ajunge, fara indoiala, sa scrii cum respiri.
Eu pot sa ma laud ca am atins performanta asta (ma refer la usurinta, desigur).
Ba, inca ma si pot lauda cu ce am facut in lunile trecute (am si tradus doua carti de care sunt teribil de mandra- un Koestler si un Camus, in afara de un volum de Pierre du Bois; nu glumesc deloc; au aparut la Humanitas, fiind lasate la Targ de Volo Tismaneanu- bunul si vechiul meu prieten- in colectiile de care raspunde).
In “timpul liber” (ziua, ca sa zic asa- pentru ca noaptea stau si scriu aici, traduc) ma duc si la serviciu, unde fac ce am invatat: scriu (ti-am spus unde lucrez- acolo te si vedeam, intr-o perioada).
E ora 2,52 a.m.
Oscilez intre a scrie un comentariu despre ’spumegarea prostanaceasca de perspectiva” (ma mananca palmele de pofta sa fac asta)si a da “fatza umana” unei traduceri din engleza (detest limba asta, cu o singura exceptie: Shakespeare; dar nu am ce face, trebuie sa o folosesc uneori; eu sunt “frantuzoaica” aproape la propriu, prima mea limba invatata a fost franceza, din ea si in ea traduc admirabil si cu pasiune, o vorbesc fara cusur, asta o spun francezii).
Pana la urma, cred ca le fac pe amandoua (asupra cartii sigur trebuia sa ma “aplec”- asa cum ai spus si tu, trebuie sa mai castig si bani, pentru ca Parlamentul Romaniei ma plateste putin mai mult decat ca pe un stagiar; asta e!).
E ora 2,57 a.m. Inchei.
Aya
Nu inteleg de ce aici apare ca asteptand sa fie aprobat, iar la “Moscova nu crede in lacrimi”, “zona” pare intangibila.
Hmmm, “cuiva” nu-i place subiectul?
Nu-i plac nici replicile mele?
Aya
Tu mi-ai sters “confesiunile”?
Daca tu ai facut asta nu am nimic de spus (e dreptul tau, pe care nu-l comentez, chiar daca nu-mi place) dar daca iar “s-a” intervenit, “baietzii sunt stupizi”, ca sa-l parafrazez pe Caragiale
(amanuntele erau, poate, interesante, dar nu le-am ascuns niciodata de nimeni, asa ca nu inteleg de ce nu ar fi trebuit sa existe aici sau de ce sa nu stii tu despre mine anumite chestiuni).
Scriu foarte tarziu.
Am avut in vizita o prietena care a stat de duminica la amiaza (12,30) pana in noaptea dinspre luni (ora 2,03).
Incerc sa scriu la ultima sectiune din “Moscova nu crede in lacrimi” (sa vedem daca “se fixeaza” acolo).
Aya
Am incercat sa postez atat la “Duminica seara” cat si la “Duminica seara…mai tarziu”.
De fiecare data, textul meu s-a “sters” (noroc ca il copiasem “in mouse”).
Incerc aici.
Citez: “Nu dau liber acelor postari in care unele persoane din prietenie si cu deplina sinceritate se expun curiozitatii unor alti vizitatori nedoriti.”
Am inteles (sau, macar banuiesc) ce s-a intamplat cu o “anumita” postare.
Acele lucruri despre mine sunt stiute (m-am mai referit la ele pe blogul ANului, de exemplu, de fiecare data cand a fost atins, marshav, subiectul “unui nume”, de catre postatori- si au starnit valuri patimase, de fiecare data; le asum- lucrurile acelea, desigur- cu statornica iubire).
Citez: (…)nu dau liber comentarilor care nu au legatura cu ceea ce se afla pe blog, mai nou sau mai vechi.”
Pacat!
Uneori, o remarca aparent neesentiala poate genera dezbateri cu viza de exceptie.
Se simte o usoara tristete (poate nu e cuvantul potrivit) in cele spuse de tine despre vacanta.
Iti sugerez ceva.
Incearca o inversare de situatii: considera ca vancata abia acum incepe iar ceea ce s-a intamplat in zilele trecute a fost serviciu.
Incearca sa percepi “shmotrul” zilnic ca pe o (noua) experienta a petrecerii timpului liber iar ceea ce urmeaza, in ultima parte a zilei (si perioadele pe care, obisnuit, le numesti “vacante”) ca activitati obligatorii.
S-ar putea sa descoperi ca, fara a pierde ceva din bucuria mai-nou numitelor “activitati obligatorii”, ceea ce vei incerca sa percepi ca (noua) experienta a petrecerii timpului liber va fi mult mai lesne si chiar amuzant suportabil.
Citez: “Cu talentul, daca vor exista curiosi, pot cere ingaduinta. Daca deschizi ziarele si incerci sa-ti concentrezi atentia asupra unor reportaje, te linistesti si iti dai seama ca talentul este o “categorie istorica” lipsita de importanta.”
Hmmm!
Ti-am mai spus ca ai talent si o repet. Ba chiar as spune ca nu ar trebui deloc sa te dea modestia afara din casa.
Esti foarte ingaduitor cu unii dintre colegii mei de breasla (orice voi face in viata, tot jurnalist voi ramane; cine a facut “meseria” asta, s-a contaminat pentru totdeauna).
Observ ca te referi doar la reportaje.
Da, pentru reportaj nu trebuie doar sa fii “labos”, dar sa si ai inspiratie si “suflu”. Pentru mine, reportajele- indiferent de subiect- inseamna proza (cu referire la literatura). Foarte putini POT (chiar daca stiu) sa scrie reportaje.
Imi amintesc, cand eram in presa, cum, voind uneori sa ma limpezesc, “evadam” din politic (de asta ma ocupam, bineinteles) si scriam reportaje diverse de teme. De obicei, nu le publicam in ziarul la care lucram, ci in cate un saptamanal, care, desigur, ofera spatii mai generaose pentru asa ceva si, oricum, se potriveste mai bine genului. Sunt textele de care sunt cu adevarat mandra. Din pacate, stiind ca pot scrie oricand, le-am risipit (dar, ce n-am risipit?!) fara sa ma gandesc la o arhiva personala. Intrucat o buna parte a anilor ‘90 nu se regaseste pe Internet (ma refer la editii) ar trebui sa le caut in biblioteci. Am tot amanat, cine stie cat voi mai amana- dar, fara sa renunt.
Revin: am spus ca esti ingaduitor intrucat (excluzand reportajele, care nici macar nu pot fi luate, contextual, in discutie) nu doar unele “comentarii” politice sunt un dezastru, dar si textul multor stiri.
Asta nu inseamna, insa, ca presa e plina de nechemati intru meserie si talent (a propos: nu cred ca talentul este o “categorie istorica” si, cu atat mai putin, lipsita de importanta).
P.S.
Afirmi ca esti genial. Imi place afirmatia (vorbesc cat se poate de serios).
Modestia este calitatea celui care nu are o alta.
George Serban
@AYA
Nu le-am sters, este vorba doar de unul si a fost redirectionat spre un raft cu scrieri interesante dar care nu plac tuturor in egala masura. Eu personal am avut cu AN dispute publice pe teama personajulu despre care vorbesti. Cand in 2001 ratand Parlamentul, m-am trezit somer, i-am cerut, ca intre “barbati” favoarea de a-mi continua activitatea in acelasi “domeniu” de care ma ocupasem in Parlament. I-am adresat cererea printr-un amic comun. Mai ales ca era un obicei foarte bun ca Opozitia sa fie reprezentata in anumite puncte vulnerabile. Mi-a transmis ca nu e de acord si a motivat refuzul chiar prin atitudinea pe care am avut-o pe acest subiec. Mi-a propus un post caldut in strainatate, ceea ce n-am acceptat. Nu din cauza lui, dar pentru a intelege mai bine, am redirectionat comentariul tau.
gala
Incerc sa scriu ceva la postarile mai noi,dar mesajele dispar in …triunghiul Bermudelor,cred! :O
Aya
Sa inteleg ca nu-ti place (in fine, e o conventie “de discurs”, sigur ca nu verbul a placea e cel mai potrivit) personajul in cauza? Cum “i”-a fost ANul: pozitiv? negativ? (dupa cum vezi, pe mine ma accepta fara rezerva, desi stie tot adevarul in amanunt- mult mai in amanunt si mai “substantial” decat am scris aici; as spune chiar ca mi-a fost liman; nu voi spune mai mult, ca sa nu trebuiasca, iarasi, sa “redirectionezi”). Dupa cum vezi, desi nu ar fi trebuit, mi-au scapat acele dispute (desi erau publice). Realizezi ca ma intereseaza foarte tare.
Ceea ce crezi ca nu trebuie spus aici, spune-mi la
(In noaptea asta si maine toata ziua, apoi maine noapte si miercuri ceva timp inca lucrez la definitivarea traducerii cartii aceleia din engleza- despre care imi amintesc ca ti-am mai vorbit- care ma scoate din sarite. Am primit azi telefon de la Humanitas- eram la Camera Deputatilor, unde am un computer care merge greu de tot; imi venea sa nu raspund, dar m-am hotarat, totusi. Am fost intrebata cand o predau- e o urgenta pentru editura. Am promis ca miercuri- am toata ziua la dispozitie- o transmit prin mail, iar in una din zilele ultimei parti a saptamanii le fac o vizita pentru a le duce CD-ul cu traducerea. Oricum, trebuie sa-mi iau exemplarele care mi se cuvin, ca traducator, din “Reflectii asupra pedepsei cu moartea” (Arthur Koestler- Albert Camus; contine cele doua volume colosale, in materie, ale numitilor moralisti- pentru ca asta sunt- plus ample consideratiuni ale lui Bloch, editorul francez initial al volumului care cuprinde cele doua scrieri- si, la randul sau, un mare militant al abrogarii pedepsei capitale ) si ” Ancheta asupra unei ascensiuni “(despre Nicolae Ceausescu)- autor Pierre du Bois.
Miercuri noapte, probabil, trag aer in piept, iar de joi ma apuc de terminat “Memoires d’une jeune fille rangee”- Simone de Beauvoir. Ar cam trebui sa o dau gata pana la sfarsitul lui ianuarie.
Ma astepata alte doua carti, total imbecile, in engleza- le treduc si pe alea si gata, nu mai vreau engleza.
Mai am un volun- scurt, de 100 de pagini, chair un fleac pe langa celelalte- din franceza, despre masoneria rusa.
Sper ca in martie sa primesc ceva pe masura mea, adica serios, aproximativde talia Koestler sau Camus- ma rog, asta e mai greu, petnru ca putini scriu ca ei- pentru Targul din iunie; doar nu o sa lanseze, Volo Tismaneanu, Simone de Beauvoie in colectia Zeitgeist sau in Idei politice; zic ca merit dupa ce am acceptat sa-i ajut cu traducerea unor cartzulii de care aveau nevoie repede si bine si pe care, dina cest considerent, nu le dadeau altcuiva.)
Ti-am spus toate astea ca sa stii de ce, in cazul in care mi-ai scrie, ti-as raspunde mai putin amplu decat observi ca obisnuiesc)
Poti sa-mi spui adevarul fara rezerve, a propos de opinia ta, in acea “disputa” (daca e negativ as putea, eventual, sa incerc sa te conving de contrariu- eu il iubesc total; il cunosc mai bine ca multi altii si altfel decat altii chiar si acum, cand nu stiu cati au acces la subiect sau ar putea avea).
Sigur ca esti unicul in masura sa cantaresti si sa decizi, in urma argumentelor, daca ai procedat bine sau nu. Dar, eu cred ca ar fi trebuit sa accepti postul in strainatate. Pe de alta parte, insa, nestiind exact despre ce este vorba (enfin, “exact” e un fel de a spune- nu stiu nimic) s-ar putea sa nu am dreptate deloc.
Lucia Verona
Domnule George Şerban, mă bucur să vă întîlnesc prin blogosferă. Nu ne-am mai văzut de multi ani. Am citit cu plăcere – şi o uşoară nostalgie – aceste pagini de amintiri. Multe lucruri mi le amintesc şi eu exact la fel, altele le-am văzut, la vremea respectivă, dintr-un alt unghi. E nevoie de aceste amintiri, foarte bine că le scrieţi.
George Serban
@Lucia Verona
Imi pare bine ca ati dat de blogul meu si, nu mai putin, ca v-ati oprit sa cititi. Tin la el, e nou nout! Incerc sa scriu tot ceea ce imi amintesc. Deja multe lucruri le-am uitata sau amintirile nu sunt clare si nu vreau creez confuzie. Au fost ani frumosi cu alte proiecte decat cele care ii mana astazi la lupta pe multi “oameni politici”. E un sentiment straniu, dar mi-e dor, in egala masura, de prietenii si de adversarii mei de atunci. Si unii si altii erau de calitate. Toate buna!
Aya
CRITICILOR MEI
S-a confirmat oferta de gaz metan facuta Romaniei de catre Putin!!!
Marti 13 ianuarie 2009, in jurul orei 22,20, pe unul din posturile TV, citandu-se “surse diplomatice” (desi, la cum au fost prezentate faptele, este clar ca DEOCAMDATA se pastreaza anonimatul surselor) s-a dezvaluit faptul ca in timpul discutiei telefonice Putin- Basescu (cea la care ma refer de o saptamana- cea urmata de o deja celebra conferinta de presa), premierul rus a avansat ideea de a livra Romaniei toata cantitatea de gaze pentru Ucraina (si gaz pentru Romania, lucru de la sine inteles) la pretul de 250 dolari (ceea ce inseamna o diferenta remarcabila fata de cat platim acum, 450 dolari), Romania urmand sa revanda Ucrainei, gazul metan, la pretul pietei.
S-a confirmat si faptul ca UE ar dori sa fie contractorul- ceea ce noua ni s-a oferit de catre Putin.
In ceea ce ma priveste, nu aveam indoieli in privinta acestei realitati.
Dar, se pare ca toti cei care m-au ironizat sau contrazis vehement pe aceasta tema, aveau nevoie de aceasta contrareplica pentru a “se calma”.
Stiu ca urmeaza subiectul :”cum se transporta acel gaz”.
Am spus deja ca exista aceasta posibilitate si, in plus, exista elemente clare in baza carora pot spune ca Rusia se va implica in extinderea “posibilitatilor”, in cateva luni.
Totul este ca Romania sa demareze pocedurile pentru incheierea acestui contract.
Indiscutabil, un astfel de contract benefic pentru Romania nu este profitabil “zonelor negre” care se ocupa de intermediere (pe de o parte) si de cele care au interes ca industria chimica romaneasca sa se inchida.
Este si motivul pentru care pe piata stirilor s-a lansat imediat ofensiva constand in ridiculizarea realitatii acestei oferte.
Cei de buna credinta, care au inca reflexul antisovietic si l-au transferat asupra Rusiei, au preferat sa creada varianta deturnata- aruncarea in derizoriu a colosalei oferte rusesti.
Bref: diplomatia romaneasca si priceputii nostri negociatori (atat pentru spatiul rusesc cat si pentru problematica legata de gaz metan, de transport, etc) trebuie sa se miste fulger pentru a nu rata aceasta ocazie.
Mai in gluma, mai in serios, vin si spun: marea problema ar putea ramane mizeria aceea de Ortdonanta a lui Boc.
Sa nu ne ascundem dupa deget: marii negociatori in materie sunt vechi ofiteri, cei mai multi pensionati, care lucreaza, acum, in “zone bugetare” legate de probleme industriale si energetice de mare subtilitate.
Sigur ca aceia fac parte (binemeritat, pentru ceea ce stiu, pot sa faca si pentru garantia personala pe care o ofera in negocieri internationale- cum bine s-a spus, Putin, in general rusii, nu negociaza cu oricine, mai ales intr-un asemenea domeniu; dar nu numai Putin si usii nu negociaza cu oricine!) din categoria celor care cumuleaza o pensie mare cu un salariu mare (exact categoria pe care a vizat-o marshavul Boc si pentru indepartarea careia care era dispus sa sacrifice zecii de mii de alti oameni).
O minte sofisticata ar crede ca intre acea Ordonanta si intentia mizera (avuta in vedere in totala cunostinta de cauza) de a indeparta din domeniile “sensibile” exact specialistii de care avem nevoie intr-o perioada sensibila, exista o relatie nemijlocita. Ar mai crede ca Boc a facut totul cu premeditare (in cel mai bun caz pentru el, a dat ascultare sfaturilor unui “consilier” care, cu rea intentie, viza acest lucru; creditez a doua varianta; ramane de identificat “consilierul”- care, orice mi-ar spune oricine, NU este nr.1 din Deal, asa cum ar fi tentati multi sa-mi replice, atat pentru ca amesteca patimile cu realitatea obiectiva cat si in ideea ca Boc nu face nimic altceva decat sa-i execute ordinele).
P.S.
A avut loc inca o discutie intre Basescu si Putin (tocmai s-a dat stirea la TV).
De data asta, Putin l-a sunat pe Basescu si s-a discutat din nou despre gaz si Ucraina (a doua discutie dintre cei doi intr-un rastimp scurt).
Stirea este confirmata prin biroul de presa al Cotrocenilor.
As mai remarca faptul ca ambele discutii CONFIRMATE, se petrec in momente in care apare “factorul UE”. Prima oara, cand numitul “factor” ii “determinase” pe unii (euro)reprezentanti ai Romaniei sa pluseze pe ideea ca tara noastra sa nu-si “rezolve problemele individual” cu Rusia, ci prin intermediul UE (adica sa nu profitam noi de oferta, ci sa o cedam Uniunii, asteptand, apoi, sa ne “dea ceva” UE!; asta e culmea, sa “acoperi cu vorbe” interesul national!).
A doua oara, cand acelasi “factor UE” a discutat cu Basescu (sa nu-mi spuna nimeni ca subiectul gaz metan- Rusia- Romania nu a fost luat in discutie).
Ca Rusia prefera contractorul Romania, se vede cu ochiul liber (si, dupa toate datele, Basescu da importanta cuvenita ofertei).
Parca- parca lucrurile incep sa se limpezeasca din MULTE puncte de vedere si parca altfel se aseaza imaginea (falsa a) vinovatiilor, deturnarile, dezinformarile, atacurile si cate altele.
Revenind la cele transmise de la biroul de presa al Cotrocenilor: dincolo de limbajul diplomatic, si aceasta stire confirma ceea ce afirm de cateva zile, in pofida ironiilor si contrareplicilor aspre.
George Serban
@ AYA
cred ca in analiza ta ar trebui abordate separat cele doua subiecte: relatia cu Rusia si Ordonanta privind cumulul.
In ce priveste ¨criza gazelor¨ ea poate exista ca atare pentru altii pentru noi este, de fapt, vorba de o problema a relatiei noastre cu Rusia. Am citit comentariile tale si multe dintre comentariile facute pe marginea lor. Nu sunt multi care te-au contrazis si nu cred ca ar trebui sa “dezbati” pe tema asta. Eu nu m-am indoit niciodata de seriozitatea ofertei lui Putin. M-am referit la tonul lui si la pozitia superioara de pe care ne trateaza pentru ca la noi nu are un partener de discutie. Cred insa ca oferta lui ar trebui analizata intr-un grup de evaluare condus de SIE cu participarea diplomatiei, experti in comert exterior si experti tehnici. Evaluarea globala trebuie facuta de cei a caror peofesie este sa faca analize globale. Oferta lui Putin ascunde si o capcana. Nodul confictual din Ucraina care are o componenta politica (relatia Ucraina-Rusia) s-ar muta in Romania ceea ce lui Putin i-ar conveni. Deci lantul comercial are acum urmatoarele verigi Rusia(non UE) – Ucraina(nonUE) – Uniunea Europeana. Propunerea lui Putin ar schimba lucrurile intr-o alta relatie: Rusia – Uniunea Europeana (RO) – Ucraina – restul UE. Conflictul intre Rusia si UE s-ar muta in Romania. Relatia intre Romania si restul Uniunii Europene in livrarea gazelor s-ar face printr-un intermediar necomunitar cu probleme economice-financiare grele, instabilitate politica unul dintre punctele de tensiune politica fiind chiar relatia lor cu Rusia care vrea sa controleze Ucraina. Ii vezi pe Basescu, Boc, Videanu “ganditori” ai acestui proiect? SIE a fost supus in ultimii 10 ani din diferite motive unui proces de deprofesionalizare …Ordonanta privind cumulul nu ar rezolva problema asta pentru ca cei care ar fi putut lucra la proiectul ofertei lui Putin au plecat fie inlaturati la cererea unor factori de decizie externi Romaniei, fie au plecat pentru a-si construi prpriile afaceri. Sunt putini cei care au ramas, de fapt, nici nu stiu cati au ramas.
Aya
(Off topic)
SA NE FACEM CA NU OBSERVAM (!?):
VIZATA DESTRUCTURARE A SCENEI POLITICE
1. Boc “da” o Ordonanta care provoaca scandal la nivel de tara (cea legata de cumulul venituri- pensii). Se “scapa”, insa, informatia ca erau vizati doar generalii care cumulau pensiile cu salariul, in ideea de a le forta mana sa paraseasca zonele administratiei.
2. In urma unor (dez)informatii (voi fi iertata pentru licenta!) lansate pe sensibilul teren al numirii cuiva intr-un post-cheie din MAI fara a consulta conducerea PSD (aceasta fiind greseala formala), (ex)ministrului (generalului) Gabriel Oprea i se retrage sprijinul politic.
3. Generalul (Armata) Gabriel Oprea demisioneaza, initial doar de la conducerea ministerului, apoi de la conducerea PSD Ilfov, apoi se retrage din PSD;
3. Generalul Anghel Iordanescu (Armata) se retrage din PSD.
4. Primarul de Voluntari (militar de cariera) Florentin Pandele s-a retras din PSD.
5. Virgil Ardelean (general, provenit din zona Armatei!) demisioneaza de la conducerea DGIPI (vineri 16 ianuarie 2009, dupa amiza, Boc ii accepta demisia).
Doru Giugula (ofiter de Securitate) anunta pe posturile TV ceva CARE REPRODUCE TEHNICILE SECURITATII (inclusiv de intimidare).
Citez din memorie socanta, incredibila exprimare: ” Vor continua verificarile in randul membrilor de partid sa se vada daca a fost instigat in denigrarea CONDUCERII SUPERIOARE DE PARTID (s.A.) sau daca a actionat singur”.
Se referea la filiala PSD Ilfov si, aparent, la Gigi Netoiu.
Este de la sine inteles ca urmeaza ca, pe masura “depistarii” respectivilor, sa se ia masuri de sanctionare.
Orice comentariu este de prisos!
PARALEL:
- Grupul Stolojan et Cie planuieste retragerea din PD-L si refacerea PLD (motivatia pentru urechile tuturor fiind ca gruparea PLD nu a primit posturi interesante, desi au obtinut 6% la europarlamentare);
-Valeriu Stoica este activ in aceasta directie.
UN AMANUNT:
Unii dintre cei VIZIBILI in aceste evenimente (la nivel de PSD dar si de “factiune” PLD, din PD-L) sunt parlamentari.
LA NIVELUL PARLAMENTULUI, PREVIZIBIL:
Prin refacerea PLD, unii parlamentari PD-L se vor retrage din acest grup parlamentar (retragandu-se din partid) si vor forma o “grupare” disctincta in Parlament.
POSIBIL (nu vreau sa apreciez, inca, gradul de probabilitate): parlamentarii PSD care s-au retras din partid se vor “alipi” acelei grupari.
La nivel de Parlament se REFACE o strategie care a mai fost incercata, initial in 1998 (sub numele de cod “Grupul 100″!!!) in ideea destructurarii parlamentare cu reflex la nivel de intreaga clasa politica!
(In 1998 miscarea a fost descoperita si anihilata de Adrian Nastase).
Incercarea a fost reluata in 2005, la inceputul anului (prin miscarile initiate de Cosmin Gusa inca din ianuarie- februarie 2005).
Politic, ACUM se aplica “schema ApR” (care, in 1997, a operat, in principal, la nivel de PDSR- inclusiv ca declansare a scenariului; ApR urma sa capteze personaje politice din toate partidele; APARENT, initiatorul a fost Melescanu). In 1997 s-a incercat aplicarea “schemei declansatoare”, initial, in PDSR.
ACUM, se intentioneaza ca “schema” sa opereze, ca declansare, in PD-L, fiind vizate personaje din alte partide (si, bineinteles, parlamentari).
APARENT, initiatorul este Stolojan.
REMARCI CONEXE:
Stolojan si Melescanu au in comun, “coincident”, cateva elemente:
-amandoi provin din aceeasi zona politica (de stanga, generic, PDSR);
-amandoi au ajuns, pe cai ocolite, in PNL;
-amandoi sunt “asociabili” cu aceasi “zona” antedecebrista “instelata” din care face parte si Magureanu (”zona” adversa Armatei).
PREVIZIBIL:
Urmeaza ca miscarea de destructurare sa loveasca PNL, via “gruparea ApR” (care a ajuns la liberali impreuna cu Melescanu).
Devine cat se poate de clar motivul presiunii (prin Ludovic Orban) pentru schimbarea lui Calin Tariceanu de la conducerea PNL.
La nivelul partidelor (deocamdata, PSD, PD-L si PNL) exista personaje care au ca sarcina formarea tensiunilor interne si dezinformarea unor factori de decizie si de influenta pentru a lua, in urma falselor informatii primite, hotarari cu efect negativ in lant.
“COINCIDENT”
Melescanu a fost ministrul Apararii (provenit, ca si Stolojan din zona antedecembrista ostila Armatei; atat Melescanu cat si Stolojan sunt “declansatorii” aceluiasi tip de miscare destructuranta, la nivel de clasa politica; REGIZORII sunt aceiasi- cei doi fiind doar executanti!).
SESIZABIL:
In PSD, sarcina formarii tensiunilor ii revine lui Doru Giugula (parte a fostei Securitati- deci o anumita “zona” a serviciilor adverse Armatei!).
(Ma opresc aici, desi as putea continua).
Daca la nivelul decizional al “centrului”, PSD vor continua “executii rituale”, luand ca valabile dezinformarile (sursele sunt, indiscutabil, creditate ca fiind de buna credinta!) destructurarea nu va mai putea fi oprita.
INIATIATORUL ACESTEI MISCARI GENERALE NU ESTE BASESCU!
Din pacate, toti ochii sunt indreptati catre el, facandu-se greseala (de neingaduit, uneori) de a privi – de data asta, din reflex- in directia de unde vine zgomotul, in mod obisnuit (nu si acum).
Exista elemente care duc la concluzia ca si Basescu a realizat sau a aflat de existenta acestei miscari (care ii este defavorabila SI lui!!!) devenind constient de faptul ca, din cauza felului lui “zgomotos” de a fi, pana acum, privirile se indreapta (gresit, acum!!) catre el, “regizorii” putand actiona linistiti, caci nimeni nu-i “priveste”.
Este motivul pentru care (dupa cum bine au remarcat unii comentatori!) Basescu s-a comportat, cateva zile, CUM NU-I STA IN FIRE: tacand.
(A fost cumva fortat de imprejurari sa “faca zgomot” cu schimbarea Constitutiei- dar, dupa cum se observa, s-a ostenit sa fie cat mai putin zgomotos cu putinta).
FIE CA SUNT, FIE CA NU SUNT CREZUTA:
- in aceasta miscare este implicat Emil Boc (care NU indeplineste ordinele lui Basescu, acum; repet, miscarea ii este defavorabila SI lui Basescu); NU este implicat Basescu (poate, doar folosit fara voia lui);
- sfatuitorul lui Basescu in materie de “interpretare constitutionala” a fost mereu Boc (care, cu buna stiinta, l-a facut sa spuna aberatii pe care, apoi, asumand TOT CU BUNA STIINTA rolul mascariciului, le-a repetat, desi il discreditau profesional; acest lucru arata ca viza era mult mai importanta decat prestigiul sau public; indeplinea un ordin);
-omul care s-a priceput sa-l “capteze” pe Basescu, deseori speculand slabiciuni ale acestuia, este Boc (astfel, devenit sfatuitorul lui tainic de incredere si “purtator de informatie”- care, de la un moment dat, s-a transformat in dezinformare!);
-PRIN Boc (ajuns premier prin specularea increderii lui Basescu) s-a declansat operatiunea “atac impotriva Armatei” (prin actiuni sensibile, de natura a irita toti ofiterii)- atitudinea de aparenta sustinere a lui Basescu este atat urmare a dezinformarii cat si a faptului ca, in mod indiscutabil, Boc va fi speculat din nou slabiciuni omenesti ale lui Basescu, printre cei vizati de Ordonanta fiind si indivizi caruia lui Basescu ii repugna);
PRINCIPALUL ACTOR (subliniez, actor!!!) al vizatei miscari destructurante, pe principiul dominoului, este EMIL BOC.
Este implicat in aceasta miscare cu buna stiinta (Basescu este folosit ocazional, fara a sti- el ramanad mereu cu “cartoful fierbinte” in mana).
Este cu atat mai bine ales cu cat, prin modul penibil si servil (tot un rol!) in care s-a comportat pana acum si prin felul in ca arata, creaza impresia de “caraghios” caruia nimeni nu-i da atentie si pe care nimeni nu l-ar crede in stare de ceva important.
Mai mult, prin crearea FLASEI IMAGINI de individ care nu face nimic fara ordinul lui Basescu, orice actiune mizera a lui Boc (de fapt, facuta PRIN Boc) ii va fi pusa pe seama lui Basescu.
“Coincident”:
-Magureanu este un foarte apropiat la Republicii de la Cluj (si prin origini) al carui reprezentant indiscutabil este Boc;
-Magureanu este regizorului incercarii de destructurare politica prin “Grupul 100″ (1998)- care, pastrand schema, seamana cu ceea ce este previzibil ca va urma, acum; este si regizorul incercarii din 2005;
-Magureanu este “parte a serviciilor” (care ii inglobeaza pe Stolojan si Melescanu) adverse (dintotdeauna) Armatei;
-Cei raspunzatori cu formarea tensiunilor sunt de la fosta Securitate (de exemplu, Doru Giugula in PSD)- deci “zona” adversa Armatei;
-Miscarea de acum (pornita in ideea reactiei in lant) este, initial, indreptata impotriva Armatei (si, aparent, doar impotriva ei).
Repet ce am mai scris:
Daca la nivelul decizional al “centrului”, PSD vor continua “executii rituale”, luand ca valabile dezinformarile (sursele sunt, indiscutabil, creditate ca fiind de buna credinta!) destructurarea nu va mai putea fi oprita.
A bon entendeur, salut!
Aya
DE RASU’ – PLANSU!
Cineva (nu merita sa-i scriu nici numele, nici porecla, acum) devenit celebru prin comicul grotesc al limbajului, a lansat stirea ca pentru conducerea doi s’un sfert (DGIPI), PSD l-ar putea propune pe “vestitul” Bogdan Georgescu, fost sef al pietelor (nu mai conteaza unde si cand).
Nu numai cei de la doi s’un sfert s-au tavalit de ras cand au auzit ca viitorul lor sef ar putea fi un “pietzar”, dar si cei din civilie, care mai inteleg cate ceva.
Insa, pe de alta parte, politic, este echitabil.
Sa se faca numai PD-L de “mandra minune”, vorbea ardeleanului, ca a dat un prim ministru ca Boc?
Nu se poate asa ceva!
Acum e randul PSD, care are in vedere un tarabagiu-sef in fruntea serviciului secret al MAI.
Apoi, e randul PD-L sa se joace frumos (pe la SRI, pe la SIE- parca poate sti cineva?) cu vreun gunoier sef.
Se pregateste PSD, s.a.m.d.
Rasu’- plansu’, vorba lui Nichita!