un pic de istorie, de la Petre Roman incoace – capitol 4
Cu sau fara voia unora sau altora, Uniunea Social-Democrata incepe sa functioneze. Cu intelepciune, atat Petre Roman cat si Sergiu Cunescu, amana orice subiect care poate aduce in discutie locurile pe listele de candidati la alegerile parlamentare. Oricum, aceste alegeri erau precedate de cele pentru administratia locala in care partidele participau separat.
Devin clare, insa, cateva lucruri. Uniunea Social-Democrata va avea un candidat unic la alegerile prezidentiale si acela urma sa fie Petre Roman. PD-FSN isi va schimba emblema, renuntand la cele trei litere care faceau trimitere la originea sa fesenista, urmand sa se numeasca simplu Partidul Democrat. Din ce in ce mai mult se vorbeste despre necesitatea gasirii unui fond muzical care sa intregeasca flash-ul de imagine al partidului.
Principala preocupare ramane, insa, promovarea imaginii USD. Ca urmare se realizeaza forma grafica a emblemei si se decide ca aceasta sa fie unica forma de prezentare pana la alegerile parlamentare si prezidentiale din noiembrie 1996.
Liderii politici ai USD erau Ptre Roman si Sergiu Cunescu. Operational alianta era condusa din partea PD de Adrian Severin si Victor Babiuc si paritar de Smaranda Dobrescu si inca o persoana din conducerea PSDR. Ca secretar unic al USD lucram si cu “ai mei” din PD dar si cu reprezentantii PSDR. Partidul lor, desi nu era numeros, avea imaginea unui partid istoric. Intrasera in parlament pe listele CDR iar acum se pregateau sa participe la alegeri pe liste comune cu PD. Nu cunosteam prea multe despre acest partid desi tatal meu a facut parte din conducerea PSDR, cel dinainte de 1944. Am ramas placut impresionat de calitatea oamenilor din jurul lui Sergiu Cunescu.
Incepem sa pregatim un turneu de deplasari in tara a liderilor USD pentru a promova imaginea noii aliante. Lucrez cu Adrian Severin, cu Victor Babiuc, cu presedintii de organizatii judetene ale PD. Facem un program care se prelungeste in anul 1996 se suprapune peste alegerile locale si se continua peste ceea ce avea sa fie campania parlamentara propriu-zisa.
Am observat, la inceput intamplator, apoi sistematic, ca domnul Ion Iliescu, la sfarsit de mandat, este primit din ce in ce mai rece si chiar ostil in unele locuri. Vorbesc cu Severin si ajustam programul de deplasari in asa fel incat sa mergem “pe urmele” domnului Iliescu.
Apar doua barfe. Imi spun unii ca ar fi auzit ei ca eu voi conduce campania prezidentiala a lui Roman. Cum il stiam capabil sa-mi spuna dupa incheierea campanii ca … eu am fost seful lui de campanie, am intrat la idei. In acelasi timp, fiind mai aproape de el in deplasarile prin tara, il simt preocupat de faptul ca ar putea avea probleme cu ‘echipa‘.
