George Serban

Deschid televizorul. Privesc un pic si, contrariat, ma uit la calendar. E limpede, am deschis un televizor de … ieri. Se dezbate cazul “Gabi Oprea”. Schimb, acelasi lucru! Ma uit inca o data in calendar si nu inteleg. Sau eu sunt cu o zi inainte sau ei sunt cu o zi in urma si n-au auzit ca s-a transat. Boc a luat-o…
Schimb mai departe si dau peste un canal pe care il privesc foarte rar doar cand vreau sa ma arunc in ceva.
Observ, in sfarsit, un post la zi. Aflu ca Presedintele Basescu, preocupat de orice altceva decat interesele tarii – asa cum face de cand il cunosc – vrea sa schimbe Constitutia. Din cate stiu eu ii trebuie o majoritate pe care nu o poate avea in Parlament decat daca il sprijina si PSD ul. Corect? Corect!
Continuare

Prin minte imi trece intrebarea: cand a murit Clody Berthola? Ea juca, oare, in piesa pe care am vazut-o cu multi ani in urma?
Astfel de ganduri ti le trimite, probabil, cineva de sus, de foarte sus, cand simte ca esti pe cale sa explodezi.
A fost o dimineata de tot rahatul. Am avut doua intalniri. Cu un om si cu un stomatolog. Ca sa fiu corect, era aceeasi persoana dar om a fost pana am deschis gura, Agenda zilei mi-a facut-o stomatologul. Imi face el ceva acolo de cateva saptamani. Mi-a zis sa fiu cuminte, eu n-am fost! Am mancat popcorn cu Mariuca, s-a stricat ceva si … a bagat cutitul in mine! La propriu … Pasesc pe varfuri si scrasnesc din dinti. Ca sa nu ma doara mai tare, nu deschid televizorul. N-au decat sa-l puna presedinte pe viata, sa guverneze cu ala mic’ in brate, cum am vazut eu intr-un film SF cu unul cu o burta mare din care, din cand in cand, unul mic scotea capul, facea niste mascari si intra la loc. Si asta se poate intampla si nu ma intereseaza!
Scriu, pentru ca de scris poti scrie scrasnind.
Continuare

Ma pasioneaza tot ceea ce tine de IT (tehnologia informatiei), fie ca structura institutionalizata, fie ca flux de “frumos”, “util” si “inteligent”, flux care ne bantuie de la uratenia aceia “compatibil IBM” pana la minunea mea de HTC Shift din zilele noastre. Cred ca Roman a stiut de ce m-a impins spre structura aceea institutionalizata. Dar despre asta alta data …
Continuare

Nu mai poti deschide televizoarele. Peste tot acelasi subiect dezbatut din perspective filozofice, politice sau eminamente … nihiliste!
Pe Antena 3, aud ultimele cuvinte ale unui analist. Apuc sa sar de la birou cat sa-i vad chipul. Cred ca l-am mai vazut dar nu-l cunosc. Pe la ureche mi-au vajait tot felul de truisme, aberatii si ineptii din dorinta de a se face din cazul “Gabi Oprea” un subiect de dezbatere filozofica.
Mi-au ramas in urechi cuvintele simple ale lui Marian Vanghelie care, folosind cuvintele sale, ne explica simplu cum Basescu, prin scula sa Boc, a incercat sa i-o traga PSD ului. N-a mers cu Boc si a luat-o in Bot.
Continuare

Evenimentele se precipita cu o asemenea iuteala incat, ca bloger, nu poti tine ritmul. Regret ca nu mai sunt pe “sticla”. Stiu, la valoarea mea, a reveni e doar o chestiune de optiune.
Incep sa-mi consemnez gandurile si nu apuc sa termin ceva ca deja ma fura alt subiect. Un prieten imi spune ca asta este un semn de inteligenta. Merci, Vlad, inseamna ca am revenit in club.
Continuare

Preiau stirea de pe “flux”:

Adrian Nastase: “Este o decizie logică. A fost vorba de un test pe care Traian Băsescu a vrut să-l facă în relaţia cu PSD”
Bloguiesc si dau peste un comentariu al lui Dan Andronic care rareori greseste: “AN spune că un test al lui Băsescu. Mă tem că se înşeală. E începutul unei operaţiuni ofensive împotriva PSD, în care partidul lui Geoană joacă rolul poliţistului rău“.
Ii las lui Dan urmatorul mesaj:  “Domnule, in primul rand, salut! Imi pare bine ca esti pe aici. mai bine zis, imi pare bine ca te-am gasit pe aici pentru ca eu sunt nou in zona. Urmaresc ce zici si stiu ca rareori gresesti. Ca acum, de pilda. AN a intuit perfect. … a testat coaja sa vada cum se comporta. Crede-ne si pe mine si pe AN pentru ca il cunostem din “interior”. Este lipsit de creativitate si previzibil pentru cine il cunoste. Individul este foarte viclean si atata tot. Are un “modus operandi” acelasi in toate cazurile. Testeaza sa vada unde este mai slaba tinta, se repliaza, incearca in alta parte pana-i reuseste. Daca nu-i reuseste pentru ca este las si viclean, cum spuneam, se face “frate” cu tinta pentru a-l lovi din interior spre exterior. Foloseste inteligenta pe care o ai din belsug si istoria nu prea indepartata. Va urmaream, la guvern si chiar incepusem sa-mi dau seama ca i-ati descifrat soft-ul, vechi de prin anii ‘50…”

“…As vrea opinia ta despre ce spun acum.
Boc ma ingrijoreaza mai mult decat Basescu, mai mult decat multe personaje cu putere reala (si cu atat mai mare cu cat nu este sesizabila, uneori nici personajele nefiind la vedere).”

Ingrijorarea, pe fond, este pe deplin intemeiata. Un personaj ridicol in obedienta sa este extrem de periculos.
Obedientul excede Modelul!
Daca Modelul este un personaj vertical ale carui valori sunt impartasite de majoritatea comunitatii, atunci nocivitatea Obedientului poate fi redusa.
Atunci, insa, cand Modelul este un personaj rupt complet de interesele comunitatii, un personaj fara demnitate, fara cuvant - nu neaparat cuvant de onoare - un personaj care minte si dezinformeaza public comunitatea pe care o conduce, atunci situatia este cu totul alta.  Un astfel de Model navigheza, in deriva, intr-un spatiu delimitat strict de interesele sale personale. Obedientul fata de un astfel de Model este tocmai de aceea mai periculos pentru ca va incerca sa depaseasca non-valorile Modelului.

Acesta este Emil Boc.

Continuare

M-a luat scurt, asa … de dimineata!

Citind un articol pe net imi amintesc ceva. Americanii au un obicei. Cand presedintele in exercitiu, dintr-un motiv sau altul, nu trebuie implicat, se apeleaza la onorabilitatea si autoritatea morala a unor fosti presedinti in viata pentru a fi emisari, in situatii de criza. Noi avem o problema. Presedintele nostru nu trebui mai nicicand implicat in ceva. In criza gazelor, pe care eu o vad, mai curand, ca o criza a relatiilor noastre cu Rusia presedintele nostru ar trebui chiar ascuns pentru ca, asa cum spuneam, “Moscova nu crede in lacrimi!”
Continuare

Constat cu satisfactie ca reportajul facu de TVR la conferinta de pesa a lui Vladimir Putin, demontat, decodat si comentat de mine sub titlul genial (pentru ca asta sunt!) “Moscova nu crede in lacrimi” se regaseste atat in stirile de azi de la Realitatea Vantului cat si la Antenele Voiculescului. Noroc ca Valentin Stan a prezentat sincronul de la TVR si nu montajul nefericit al Antenei.
Nu ma priviti ironic! Nu sunt (atat de) paranoic incat sa imi imaginez ca toti stau cu ochii pe blogul meu ca sa-si pagineze emisiunile de stiri. Desi, daca ar face-o, le-ar creste rating-ul si mi-ar da si mie, nu 10% (cu tva inclus) cat circula … pe sus, ci un amarat de 1%, cu acte.
Nu, pur si simplu doua posturi de televiziune imi valideaza analiza. Merci, baieti!

Astazi este ziua a 17-a de existenta a acestui blog. Pana in acest moment blogul a inregistrat 1075 de intrari. Fac un calcul, inseamna in medie peste 60 de intrari zilnice. E mult? … e putin? Nu stiu. De fapt, nu are nici o legatura cu asteptarile mele legate de blog.  O vacanta placuta dar si un pic de plictiseala, vanzoleala politica, mi-au dat ideea de a incerca blogul ca o distractie utila pentru consemnari zilnice dar, mai cu seama, pentru defulare.  Evenimente neasteptate, ingrijorare fata de ceea ce se intampla in viata politica, revolta fata de impostura, falsitatea ordinara a unor speculanti politici m-au determinat sa scriu pentru mine.
Continuare