George Serban

(mai mult…)

(mai mult…)

UPDATE: pentru ca in general avem (inclusiv eu!) tendinta de a gusta postarile haioase, cu umor, care ne fac sa zambim; pentru ca, surpinzator, postarea asta are un “rating” neasteptat, simt nevoia unor marturisiri pe care comentariul domnului Valerian Stan le impune:
Din perioada in care am fost deputat am trei regrete majore:
1. sincer, ca am facut infinit mai putin decat am dorit;
2. am avut un amendament la Legea deconspirarii securitatii ca politie politica care a fost acceptat. L-am facut cu bunacredinta, considerand ca oamenii trebuie judecati dupa faptele lor si nu dupa apartenenta la o institutie sau alta. Am cerut ca in tot textul legii cuvantul “securitate” sa fie insotit de sintagma “ca politie politica”. Astazi regret pentru ca sub ochii mei adevarate canalii s-au ascuns in spatele aceastei sintagme.
3. La desemnarea membrilor in primul CNSAS au fost dezbateri aprinse in legatura cu trei propuneri: H.R. Patapievici propus de PNTCD (ma intreb de ce tocmai pe el?!), Mircea Dinescu propus de PNL si Andrei Plesu propus de PD. Daca despre primul nu trebuie sa dau nici o explicatie, despre ceilalti doi problema era ca fusesera membri ai PCR iar legea interzicea acest lucru. Am facut repede o propunere legislativa, prin care ii exceptam pe cei care au fost exclusi din PCR pe motive politice, propunere pe care au semnat-o si Andrei Chiliman cu Puiu Hasoti. Problema s-a rezolvat!
Dar sa stiti ca am facut si ceva lucruri bune nu numai din astea Sper sa nu ma injurati prea tare!
…………………………………………………………………………………

INTELECTUALÍSM: s.n. Doctrina care reduce actul moral la cunoastere, considerand ca intelegerea binelui implica savarsirea lui. Din fr. intellectualisme.
Desigur, rigurosii vor spune ca este o prezentare mult prea simplista.
N-am nici o indoiala! - le voi raspunde - dar este atat de actuala, atat de adevarata!
Ma simt pregatit chiar si pentru o explicatie in sfere mai putin preocupate de filozofie. As rezuma “neointelectualismul romanesc” – recomand, in acest caz, oralitatea ca stil si maniera de a filozofa – la neaosul:

“FA CE ZICE POPA, NU CE FACE POPA!”

Nu trebuie sa mai precizez ca “POPA”  este, in acest studiu de caz, personajul negativ. El este de statura mijlocie, sufera de calvitie pronuntata, excesiv de frustrat si hidos – ma refer la caracter si moralitate pentru ca nici eu nu sunt vreun Alain Delon, Brad Pitt, Pierce Brosnan, Adriean Videanu sau Gheorghe Pogea (acesta din urma, atunci cand isi da ochii peste cap).
Imi propun sa folosesc maieutica, in complementaritate cu alte bloguri ale unor prieteni. Nu am nici expertiza necesara pentru a sustine singur un demers ca acesta si sunt suficient de modest ca sa apreciez profunzimea spirituala a lui Socrate cand acesta – in noncontemporanitatea sa cu Basecsu scria: … stiu ca nu stiu nimic! Ii las pe prietenii mei sa se ocupe de curentul neointelectualist in forma de exprimare pupinanal-ista a deontologilor.

Pe mine ma intereseaza un anume personaj. Ma refer la Andrei Plesu pe care l-am iubit, trecand cu vederea multe rautati spuse si scrise la adresa sa, mai mult sau mai putin intemeiate. Citesc, si acum, tot ce se scrie despre el. Am fost profund surprins sa aflu ca, de la inaltimea sa, a coborat treptele spre Cotroceni. L-am privit cu intelegere si multa simpatie cand l-am vazut reurcand treptele la evadarea de la Cotroceni. Am citit aproape tot ceea ce a scris. Am si acum in minte paragrafe intregi din “Obscenitatea publica”. Dar ma intreb, astazi, el, Andrei Plesu, in raport cu ceea ce a scris, de care parte se mai afla?! Cred ca tin la Andrei Plesu si, probabil, voi pastra acest sentiment atat timp cat el nu-si va pierde respectul de sine. In cele din urma, daca in cea mai frumoasa manifestare a sufletului – prietenia – nu accept nici un fel de bariera, mai cu seama politica, de ce as face o exceptie in ceea ce priveste simpatia mea pentru Andrei Plesu? Repet, insa, cu o singura conditie. Sa-l respectam amandoi pe Andrei Plesu. Atat eu dar …  si el!

Tocmai de aceea, mi-am propus ca pe blogul meu sa preiau si sa postez opinii despre Andrei Plesu ale unor oameni pe care ii respect si a caror opinie conteaza pentru mine. Conteaza pentru ca ma determina sa reflectez asupra propriilor mele opinii.  Astazi voi incepe cu un comentariu preluat – bineinteles, cu acordul sau – de pe blogul domnului VALERIAN STAN.

(mai mult…)

Kyoshu itsuwarimono!
(salutare mincinosule!)

DEX: (pentru eventualitatea ca intra pe blog vreun mitoman sau, cine stie, vreun ninja)

NÍNJA s. m., adj. 1. (persoană) aparţinând unor grupări secrete, în Japonia, care luptă ca mercenar, în scopuri reprobabile.
MITOMANÍE s. f. Stare patologică constând în tendinţa de a denatura adevărul; mania de a minţi.

(mai mult…)

(mai mult…)

(mai mult…)

(mai mult…)

Pare o zi frumoasa de primavara. Am inceput-o cu un ness bun, cu un cer senin, superb si cu o constatare, aproape ca o revelatie.
Mi-am facut obiceiul, – dimineata, cand deschid laptopul – ininte de a injura, intru pe blog, ma uit la mesaje si apoi privesc lista vizitatorilor. Cu unele exceptii, au inceput sa fie aceeasi. Am un sentiment deosebit de placut. E ca si cum as trai intr-un hotel frumos – neaparat pe malul marii! – si, dimineata, cobor in living, vad figurile cunoscute ale prietenilor si incep sa salut: ‘neata Mihai, Gabi, Andrei, Lucia, Mihaela, Lilick, Vanea, Marius, Codeus, Mordechai, Niko, Dragos, Roxana (din ce in ce mai rar). Ordinea este aceea a intrarii in scena. Salutul si zambetul sincer al prietenilor te face sa incepi ziua altfel. Mare lucru prietenia asta! Iar a blogerilor, este cu totul speciala!
Ma bucur ca existati si va salut pe toti cu drag si multa prietenie!
Aud murmure! … Pai, as vorbi si despre dumneavoastra dar … nu-mi vine sa va folosesc prenumele, nu stiu exact cu ce sentimente intrati si nici nu vreau sa para ca fac apelul nominal la Camera …
O zi cat mai buna, tuturor!

(mai mult…)

Ma intrebam cand se va intampla! Omul era puternic afectat. Sondaj dupa sondaj il aratau intr-o continua indepartare de Cotroceni. Institutele cele mai cunoscute de sondare a opiniei publice se pregateau, deja, sa inlocuiasca pe chestionare sintagma “departarea de Cotroceni” cu “apropierea de Jilava” care parea mult mai realista din punct de vedere sociologic. Recunosc! In aceste imprejurari, i-am adresat obsesiva intrebare … “tu cat timp pierzi zilnic …?” Nu mi-a raspuns si rau a facut!

(mai mult…)