George Serban

Locotenent Simona Maierean si-a vazut … si ea … visul cu ochii. A zburat, pentru prima oara, pe un supersonic. Este prima romanca care piloteaza un un avion de vanatoare supersonic. Se urca singura in avion. Coboara singura din reactor, mandra si frumoasa! Ea si camarazii ei sunt o echipa.
Este femeie si are un protector puternic. Asemenea foarte multor femei, acolo … sus, protectorul Simonei este Dumnezeu!

Dar exista si parasute!

Arcul de triumf
a fost ridicat in graba, in 1878, pentru parada trupelor intoarse din razboiul pentru independenta. Deoarece era construit din materiale usoare, s-a deteriorat dupa un timp. O noua constructie provizorie a fost prilejuita de parada din 1922 a trupelor romane participante la primul razboi mondial, pentru realizarea statului national unitar. Reconstruit din piatra, in anii 1935-1936, dupa planurile arhitectului Petre Antonescu, monumentul are o infatisare clasica, fiind impodobit cu sculpturi in piatra si inscriptii realizate de Ion Jalea, Cornel Medrea si Constantin Baraschi. Acest monument este legat strans de momente importante ale istoriei Romaniei

Armata romana,
in ciuda multor scandaluri publice care au insotit prezente pasagere ale unor oameni, militari sau civili, in fruntea institutiei, a ramas – si este normal sa fie asa! – una dintre institutiile statului care se bucura de increderea romanilor.

Razboiul din Irak
Participarea Romaniei, alaturi de alte state, membre ale NATO, a fost un obiectiv politic strategic in raport cu aspiratiile tarii de a se alatura lumii democratice moderne. Inca de la inceput, razboiul din Irak s-a lovit de impotrivirea explicita sau de lipsa de interes a unor state importante, participante la Tratatul Nord-Atlantic. Inca de la inceputul sau, razboiul din Irak a starnit o puternica dezbatere politica in SUA, oportunitatea razboiului fiind contestata de o parte insemnata a clasei politice americane dar si de societatea civila. Mai mult decat atat, tari care au participat cu entuziasm sau interes nedisimulat la interventia militara, alaturi de SUA, s-au retras cat se poate de discret din acest conflict militar sau au plecat in urma unei decizii politice asumate prin vot popular, in cazul Spaniei.

Traian Basescu
Una dintre cele mai (poate cea mai) jenante prezente politice din istoria acestei tari. Un personaj primitiv, grobian, incult, lipsit de scrupule, inconjurat de cele mai corupte “grupuri de interese” – expresie atat de draga lui desi, incult fiind, o foloseste impropriu -, urmarit de haitasii Justitiei care asteapta cu infrigurare sa-i arate ce inseamna o Justitie necontrolata politic. Acest personaj are o aparenta legitimitate constitutionala, daruita lui de indiferenta romanilor scufundati in absenteism. Este un produs strict mediatic, fara performante, exceptand-o pe aceea a tradarii propriilor camarazi si chiar a complicilor (Monica Iacob Ridzi).

 Acest personaj – Traian Basescu – cu o legitimitate de  10.5%(= 35% din 30%prezenti la vot ) la care se adauga H.R. Patapievici, G. Liiceanu si, mai nou, potrivit traditiei, maestrul Ion Cristoiu,
blocheaza jumatate de zi una dintre cele mai importante artere de circulatie din Bucuresti,
pentru a folosi unul dintre monumentele emblematice ale Capitalei si ale Romaniei, Arcul de Triumf,
pentru a se folosi cu nerusinare de imaginea uneia dintre cele mai credibile institutii ale statului – Armata romana,
folosind, ca pretext, angajarea Romaniei intr-un conflict militar, razboiul din Irak, necesar atunci ca obiectiv politic, controversat azi de tot mai multa lume, din care Romania nu s-a retras cu decenta in anul 2007, doar pentru a se satisface un capriciu al paranoiei prezidentiale, acutizate de o ambitie patologica.

In acest fel, in locul unei actiuni decente, pe masura meritelor militarilor romani care n-au facut tara de rusine, evenimentul a fost folosit pentru a se regiza inca un moment electoral al campaniei electorale prezidentiale care, de 5 ani, fara intrerupere, marginalizeaza toate atributiile si obligatiile constitutionale ale functiei de presedinte.

EVENIMENTUL ZILEI 

(mai mult…)

Minute in sir, reprezentantii Consiliului Superior al Magistraturii, in frunte cu presedintele institutiei, au fost lasati sa astepte de un om care, avand calitatea de INCULPAT stabilita de Justitie, are nesimtirea si tupeul de a umili public aceasta Putere a Statului roman.
Gestul sau, avandu-si originea intr-o patologie a starii sale psihice, urmareste sa arate celor de care se teme, adica Justitiei, ca el este Stapanul.
Si, privindu-i pe oamenii aceia, ma intreb … oare, reuseste?

… “Unii sunt incovoiati de soarta si altii de la natura!”

(Viorica Costiniu) din interviul acordat publicatiei Q Magazine din care va prezint cateva fragmente

Si, in context, reamintesc o scrisoare adresata presedintelui CSM, domnul judecator Viorel Virgil Andries.
Am observat ca a fost intens citita de persoane intrate pe serverul Ministerului Justitiei sau pe reteaua STS.

(mai mult…)

Am gasit la spamuri postarea de mai jos. Se refera la un lucru, deja, cunoscut. In jurul lui Traian Basescu, asemenea lui, s-au adunat o serie de oameni care constiuie un adevarat mediu infractional. Discutiile despre Jutitia din Romania, sunt monopolizate de razboiul purtat, impotriva posibililor sai adversari politici, de complicii lui Traian Basescu, complici existenti chiar si in Comisia Europeana. Tot ceea ce depaseste acest cadru de interese politice pentru Basescu pare sa devina irelevant sau trebuie ignorat.
Am recuperat postarea de la spam si o prezint in forma bruta cu “copy&paste”.
(mai mult…)

Pastore László TŐKÉS, sincer vorbind, nu pot spune ca mi-ai fost, vreodata, simpatic!
Astazi, stiu ca ai fost folosit. Institutii, din diferite tari, denumite, pe scurt, cu trei initiale – niciodata nu voi stii de ce nu doua sau patru, neaparat trei?! – au pus umarul sa ne dea, noua romanilor, avantul necesar pentru a scapa de molima ceausista. Era necesara o scanteie! Indarjirea dumitale si sprijinul credinciosilor au aprins, la Timisoara, flacara Revolutiei in Romania.
Dar iata-ne, stimate pastor László TŐKÉS, intr-un nou impas!
(mai mult…)

(mai mult…)

Eu nu fac nici un comentariu. Ii las pe cititori sa analizeze. Cate firma are dna. Placinta? Trei, cum scrie in declaratia de interese sau 4, cum apare la Reg. Comertului? Este dna. senator (ministru) si administrator la una dintre cele 4 societati comerciale (… cea pitita) sau nu?
Un lucru este cert. La PD, pe cei … pui mana, pute! Sa fie vorba de zicala cu pestele cand se impute?

(mai mult…)

Cazul a fost inchis. Nu va mai pierdeti timpul sa cautati ceea ce nu exista. Diversiuni, razboiul stelelor, spionaj, etc. Asa cum spuneam, lucrurile sunt clare. Structurile informative ale Romaniei, sustrase intentionat unui control parlamentar eficient, transfosrmate in anexe casnice ale intereselor politice, personale, prezidentiale sunt deprofesionalizate si necoordonate. Daca, in aceste institutii, se mai intampla ceva care are legatura cu interesele Romaniei, este doar pentru ca inca mai exista oameni responsabili, neloviti de molima basesciana. Cazul a fost inchis ieri, prin doua pozitii oficiale.

Prima concluzie, demna de mentionat, a fost aceea a unui om care, pentru mine, reprezinta o surpriza placuta. Ma refer la domnul Cristian Diaconescu – Ministrul de Externe al Romaniei. Concluzia domniei sale acopera, strict, domeniul diplomatiei.

A doua concluzie, singura enuntata de un om care, in opinia mea, se afla intr-o totala stare de iresponsabilitate, se refera la cele doua domenii pe care Constitutia Romaniei i le acorda ca atributii si responsabilitati directe. Siguranta nationala si politica externa. Singurele de care nu se ocupa. In rest, acest om se ocupa de orice.

(mai mult…)

(mai mult…)

(mai mult…)