George Serban

Am lucrat impreuna si am avut incredere in el. Cu ajutorul lui si al celorlalti colegi, cu buna colaborare a conducerii Serviciului de Informatii Externe, am infiintat, pentru prima oara, controlul parlamentar asupra unei structuri informative in Romania democrata. Era vicepresedintele comisiei, avea mai multa experienta decat mine. Am discutat de multe ori, impreuna, despre munca noastra. Radea foarte rar desi avea o figura luminoasa. De cateva ori, l-am facut sa rada cu pofta.
Participam la evenimente politice care ar fi trebuit sa ne aseze pe pozitii adverse, cu exprimari vehemente. Nu s-a intamplat niciodata.
Cand, urmare a atitudinii mele politice, au vrut sa ma schimbe de la conducerea comisiei, a fost primul care a sarit in apararea mea. A depasit nivelul sustinerii declarative.
Si, totusi, a venit campania electorala … Spiritele s-au incins. Nu mai lucram impreuna.
A facut un apel public la nesupunere, la insubordonare, adresat ofiterilor romani din structurile informative. Din partea lui, a unui fost ofiter, a unui membru intr-o comisie de supraveghere, mi s-a parut un gest incalificabil. L-am catat, incercand sa-i cer explicatii. Nu mi-a raspuns. Poate ca nu am insistat.
Am folosit public, niste informatii mai vechi, cu privire la o posibila colaborare a sa, in anii ‘7o, cu KGB. Nu stiam ca urma sa fie viitorul candidat al domnului Iliescu pentru conducerea SRI si, astfel, declaratia mea il va afecta atat de tare.
Relatia noastra – intr-un fel, de camaraderie – s-a rupt definitiv, ireversibil.
Urata poveste! A facut plangere penala impotriva mea, acuzandu-ma de calomnie. Procurorul Panait, de la Parchetul general de pe langa ICCJ, m-a citat. Am stat de vorba mai mult de o ora. In final, m-a condus si mi-a spus ca vrea sa ne invite pe amandoi, sa ne impacam pentru ca nu vede  motive sa inceapa urmarirea penala. Procurorul Panait n-a mai apucat sa ne invite pentru ca dupa cateva saptamani, s-a sinucis. De atunci, n-am mai auzit nimic despre povestea asta.
L-am judecat, pe Radu Timofte, considerandu-l un gest de neiertat, acela de a ramane director al SRI, pentru a fi folosit de Basescu.
In 2007, mi-a transmis, printr-un pseudojurnalist, rugamintea de a scrie cateva randuri despre colaborarea noastra si despre incidentul privind acuzarea sa de colaborare cu KGB. Dorea ca retragandu-se din viata publica, acolo, acasa, in Moldova, sa ramana cu o imagine curata. N-am scris cateva randuri, am scris mult mai mult. Am scris cu ganduri bune. Sunt sigur ca i-a fost de folos. Am gasit pe internet, referiri destul de largi de la lansarea cartii “Timofte-KGB”. S-a vorbit urat despre mine, in prezenta lui Radu Timofte.
Am uitat totul, demult! De azi dimineata, in memoria mea, au ramas numai lucrurile frumoase ale colaborarii mele cu Radu Timofte. Imi pare rau ca nu ne-am mai intalnit, macar o data, ca sa ne strangem mainile.
Dumnezeu sa aiba grija de el!