George Serban

Asta este una dintre marile mele probleme. Zilele cand trebuie sa-mi felicit prietenii. Zilele de nastere le memorez si raman acolo, pe hard. Nu se sterg, nu le uit. In schimb, onomastica …
In primul rand, trebuie sa-mi notez peincipalele sarbatori. Apoi sa-mi notez ca Ionel este si Gabriel, ca Gabriela este si Mihaela, ca eu nu sunt nici Mihai dar nici Gabriel.
Acum, mai o problema. Am prieteni noi care au porecle. Pe yahoo, pe facebook si, neaparat, pe bloguri. I-al pe fiecare si analizeaza-i nickname ul, demonteaza-i adresa de e-mail sa vezi daca nu cumva are numele … zilei.
Urez “La multi ani!” tuturor acelora a caror onomastica este astazi si pe care nu am reusit sa-i felicit direct.
Daca pana in acest moment, n-am avut reclamatii, inseamna ca m-am descurcat. Urmeaza, ca la cutremure, … replicile.
Mi-am propus, insa, sa mentionez pe blog doua nume – Mihai – care mi-au produs o impresie puternica, in diferite momente ale vietii.
(mai mult…)

In vremea cand, inca nu-mi citea blogul, am afirmat ca, de cele mai multe ori, viata politica a unui om are doua momente: primul, in care daca esti dibaci si bine sfatuit … aproape orice ai face, ESTI BUN iar al doilea, este momentul in care, oricat de dibaci si bine sfatuit ai fi, orice ai face, ESTI REBUT. Durata acestei perioade depinde de multi factori. Daca stii cand sa te retragi mai la umbra, poti reveni. Daca nu ghicesti momentul, sau n-ai puterea sa o faci, esti terminat politic si devii o amintire foarte neplacuta. Asta i se intampla acum. Un prim simptom este cand incep sa arunce cu …

Ehe, daca era si N’tzca!!!
PS: Impresionanta este preocuparea celor cu esarfa tricolora de a privi, mai direct sau mai discret, daca intre picioarele victimei mai exista ceva. Unul, mai indraznet, incearca sa puna mana dar si-o (re)trage singur. Asa-i, acum, in PD!