Nu cred ca exista ceva mai plictisitor decat un cotoi sever, – mai nou, fara blana! – vorbind incontinuu, fiind constient ca nimeni nu-l asculta, majoritatea vorbind intre ei. Un cotoi sever, fara blana, care vorbeste incontinuu pentru a nu se intelege ca, de fapt, el exprima spaima stapanului. Ingrozitor de plictisitor …
Absent, privesc fereastra cu presentimentul ca acolo se va intampla ceva mult mai interesant. Simt cum creste tensiunea ambientala – cotoi vorbeste singur! – si, intr-adevar, vad cum un chip se prelinge pe sticla ferestrei ca un fluid. O figura cunoscuta, pe care o vad in fiecare seara, prinde contur. Un gand ma fulgera. Omul prelins pe sticla ma urmareste. Sunt convins. Din miscarea buzelor, imi dau seama ca imi spune ceva. Pentru ca, in jur, se pierde timpul, decid ca trebuie sa-i vorbesc chipului care se prelinge pe sticla ferestrei.
(mai mult…)