George Serban

Parlamentul este in pauza tehnica. Prin urmare, nu va distrag atentia.
Dupa ce s-a descoperit cu un an in urma ca, in Romania, exista doua Constitutii, scrisa si orala, dupa ce, semantic, expresia “cutuma” s-a redus la … “asa vrea muschii mei” iar “gentlemen agreement” se traduce in romana … “vorbim cum vorbim dar facem cum zic eu”, iata ca si “Duduia” capata noi dimensiuni.

Dupa o “reteta” care functiona in acea perioada si in alte tari, Elena Lupescu (1896 -1977), “femeia din spatele tronului Romåniei”, cum avea sa o denumeasca presa internationala, a inteles ca “informatia inseamna putere”, astfel incåt, pentru a-si pastra influenta pe långa Carol al II-lea si a o exploata in interesul ei si al apropiatilor ei, a trecut, inca de timpuriu, deci din prima parte a deceniului patru al secolului trecut, la organizarea unui “serviciu” intern, privat, de informatii si influentare. Mijloacele prin care functiona acest “serviciu” erau inspirate din cele mai clasice metode informative, de la ascultarea convorbirilor telefonice, la interceptarea corespondentei. Bineinteles ca, pentru a desfasura asemenea activitati, “Duduia” a trebuit sa-si asigure colaborarea unor profesionisti ai spionajului.
Acestea sunt si concluziile la care ajunge si Raportul intocmit, la 29 iunie 1935, de catre Corpul Detectivilor din cadrul Directiei Generale a Politiei” (”Nota referitoare la Elena Lupescu – influenta sa asupra unor personalitati politice”), dupa ale carei concluzii “Duduia” “regiza cu diavoleasca specula pe spinarea tarii”. Unul dintre obiectivele “serviciului de informatii” initiat de Elena Lupescu era controlul Sigurantei Generale (prin intermediul, intre altii, al viitorului sef al Politiei, Gabriel Marinescu), ca si obtinerea de informatii din interiorul armatei.
In chestiunile financiare si economice, principalul informator si colaborator al Elenei Lupescu a fost bancherul Max Auschnit. Violarea convorbirilor telefonice si a corespondentei se realiza prin intermediul lui Ion Pitulescu, directorul Postelor.
Avånd in vedere ca una dintre tintele “serviciului” initiat de Elena Lupescu era spionarea oamenilor politici, unii dintre ei, intre care Averescu si I.C. Bratianu, au luat masuri pentru contracararea actiunilor acestuia. Printre opozantii Elenei Lupescu s-a numarat
si Nicolae Titulescu care ar fi informat Intelligence Service, serviciul de informatii britanic, despre activitatile desfasurate de ea pe plan intern si extern. Un alt opozant de marca a fost viitorul sef al contraspionajului, Eugen Cristescu, care ii transmitea regelui informatiile – obtinute de serviciul pe care il conducea – privind-o pe Elena Lupescu, informatii pe care acesta, probabil, i le comunica tocmai el metresei sale…

Am gasit acest text aici