Felicit televiziunea franceza! Nu ma simt jignit! Dimpotriva, cineva ma apara!
Exista o vorba: … duce mana la chelie … Cu alte cuvinte, doar prostul isi duce mana la chelie.
Imi pare rau! Risc sa-mi dezamagesc, sa-mi contrariez prietenii. Nu pot fi fatarnic sau fariseu. Cel putin, nu, pe acest blog!
Sunt fascinat de filmul prezentat de televiziunea franceza. Ii felicit, pe ei si … imaginatia acelui actor! Nu cred ca cineva putea surprinde mai bine o situatie atat de reala.
Nu ma simt atins sau jignit de satira televiziunii franceze. Nu ma simt atins pentru ca nu ma priveste pe mine sau pe vreunul dintre concetatenii mei, romani, care traiesc in Franta, in Italia, in Spania sau oriunde, o duc mai bine, mai putin bine sau o duc atat de rau incat ajung sa cerseasca.
Imaginea din filmul de mai jos nu se refera la romani. Se refera la o imagine generala care simbolizeaza o tara, numita Romania, o tara care a fost mandra, demna si respectata si care, acum, guvernata de o banda de tradatori, smecheri, corupti nu mai este capabila sa-si ingrijeasca copiii bolnavi, sa-si instruiasca copiii si tinerii la varsta scolii, sa-si intretina institutiile fundamentale ale statului.
Subiectul satirei nemiloase nu este cetateanul roman. Umilit si batjocorit este Statul lui Basescu si Boc, a lui Videanu si Udrea, a lui Marko Bella si Cristian Diaconescu, Statul care, furat si talharit, condus de un guvern inept si incompetent, lipsit de resurse, ingenunchiat intinde mana Europei si Fondului Monetar International, milogindu-se, nelegitim, pentru a cersi imprumut dupa imprumut, in numele meu si al copilului meu dar nu pentru mine si copilul meu. Ei cersesc pentru ei si copiii lor, pentru buzunarele lor dar cersesc, facand-o nelegitim, in numele meu.
Am hohotit intr-un ras amar si dureros vazand cu ce viteza Chelul si-a dus mana la chelie, protestand in numele “romanilor”.
Scuze! Nu si in numele meu … Nu protestez. Nu ma simt jignit. Dimpotriva, filmul ma apara de Basescu si de Boc, de toata sleahta lor.
