Despre “chibiți”
Gataaaa! S-a terminat ziua mea 
M-am abtinut toata ziua de ieri. Nimic despre politica, nimic despre media. Dar, gata! Imi sta ceva pe creier, din seara de Vineri, de la o emisiune …
Eu n-am mai vazut filme de actiune, de razboi, demult. Nu mai tin minte. In lupte, conducatorii stau in fruntea armatelor sau in spatele armatelor, nu cumva sa se loveasca?
De ce trebuie sa asteptam “societatea civila” sa iasa in strada pentru a parasi parlamentul? Care “societate civila”? Oare, cate pretexte trebuie sa mai gasim?
Nu cumva realitatea este exact inversa? Trebuie sa ne miscam fundurile din parlament, pentru ca oamenii sa ne urmeze, sa vada ca … “nu suntem toti la fel” cum zic basistii. Da, e adevarat, e riscant, trebuie curaj …
Se vorbeste despre “chibiti”, care stau pe margine … De parca cei care se refera la “chibiti” nu stau tot pe margine.
E adevarat, cand stai pe margine, in parlament, si mimezi “opozitia”, in fata unei puteri distructive, dar stai pe margine, primind indemnizatii si privilegii de parlamentari, fara nici un folos, atunci … nu esti “chibit” …
Nu suna bine deloc, domnilor!
Stindardul sta in fata oamenilor, sa-l vada, sa-l urmeze, sa-i incurajeze, sa-i motiveze, nu “in spatele societatii civile” domnilor.
