George Serban

Saptamana viitoare, daca voi putea, ma voi duce in Piata Universitatii, daca nu voi putea, ii voi ruga pe prietenii mei ca, dupa modelul inaintasilor, sa propuna acelor romani, ei fiind cei mai indreptatiti, sa binevoiasca sa analizeze propunerea mea de schimbare si actualizare a textului unei strofe a Imnului de Stat, dupa cum urmeaza:

“Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n noi mai curge sânge si nu rachiu de pară,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, cu Javra Ordinară!”

Am citit, pe blogul lui Adrian Nastase, aceasta butada care mi-a placut prin capacitatea ei de a sintetiza realitatea:
“Dificultatea lui Basescu este aceea ca acum el este considerat, de cea mai mare parte a populatiei, “parte a problemei” si nu “parte a solutiei”“.

Mi-a placut dar mi-a inspirat acest comentariu care reflecta o adanca preocupare.

Stiti ce mi se pare descurajant? Am participat, multe zile, la protestul oamenilor de la Piata Universitatii. Le-am auzit sperantele, dorintele, revendicarile. I-am vazut, apoi, exprimandu-se in reluarile televiziunilor. reluari deja “ordonate”, in functie de “culoarea deontologica” a statiei. Am ascultat comentariile oamenilor politici in legatura cu ceea ce se intampla, in jurul nostru, in Piata Universitatii sau, afara, in … iarna. Am auzit o multime de mesaje politice, civice, simple revendicari. Toate au un singur strigat comun, caruia ma alatur. Jos Basescu! Ceea ce pentru mine, nu inseamna numai izgonirea unui “neavenit” de la putere. Inseamna mai mult. Sfarsitul unui sistem care isi are radacinile inainte de 1989.
Ceea ce ma ingrijoreaza, ceea ce mi se pare descurajant, este ca nimeni nu pare preocupat de cea mai importanta problema. Cum facem ca ceea ce s-a intamplat, incepand din 2004, sa nu se mai poata repeta, odata cu noua schimbare politica?

In Piata Universitatii, cu participarea mea, a prietenilor si unor colegi din USL, aflati acolo toti pe cont propriu, intr-o atmosfera eroica si entuziasta, sub ochii nostri ingroziti, sub privirile nedumerite si incapabile sa-si iasa din inert ale liderilor nostri, dupa modelul anilor 1920-1930, se framanta aluatul fascismului, dupa o ecuatie matematica verificata,  imbatabila:

JOS BASESCU – FARA PARTIDE = FASCISM

(rasfoiti manualele de istorie ale copiilor nostri!)

In Piata Universitatii, alaturi de prietenii si colegii mei din USL dar, in special, alaturi de miile de oameni care s-au aflat acolo, mi-am dat seama ca am savarsit o grava eroare. Vreau s-o corectez. Ca urmare, public urmatoarea

ERATA:
Rog ca in toate postarile si comentariile mele, sintagma “regimul basescu” sa fie inlocuita si sa se citeasca “dieta basescu”.
Pentru ca, ce sa ne mai ascundem dupa deget, … este o autentica dieta pentru cei mai multi romani. Probabil ca Basescu nu va ajunge niciodata in manualele de istorie, in galeria oamenilor politici. Dar alaturi de Sanda Marin si altii, ar putea scrie o carte de bucate ori un volum “Totul despre slabit”

In decembrie 1989, inainte ca romanii sa-i ia gâtul, Ceausescu incerca sa ne cumpere cu 100 de lei alocatie pentru copii. Ceausescu avea de unde sa dea pentru ca, orice s-ar spune, el nu fura.
Caricatura, de azi, a lui Ceausescu, pe nume Basescu, nici sa incerce sa ne cumpere cu ceva nu mai poate pentru ca fura tot.
Tocmai de aceea, spre deosebire de Ceausescu care in 21 decembrie 1989 a avut cura…jul de a incerca un dialog cu romanii, caricatura lui de azi, pe nume Basescu, n-a mai avut curajul de a intra in dialog cu miile de protestatar sau de a le transmite un mesaj mediatic.
Si, atunci, caricatura lui Ceausescu, pe nume Basescu, le-a transmis romanilor un mesaj golit de continut, transmis mediatic printr-o alta caricatura. Prin Emil Boc, caricatura lui Emil Bobu, cel din 1989.
La ora 14, pentru ca Romania a incaput pe mana caricaturilor, se va adresa romanilor Traian Igaș, un viitor dobitoc, o caricatura a lui Tudor Postelnicu, acela care in 1989 le spunea romanilor ca … a fost un dobitoc Si ce, n-avea dreptate?!
Nu incetez sa ma minunez! Cat de … complexa, poate fi viata?! )))))
NE VEDEM ACOLO, UNDE, IN MAI 2007, NE SFATUIA BASESCU SA NE ADUNAM …SPONTAN, SA NE EXPRIMAM NEMULTUMIRILE.
IN PIATA UNIVERSITATII!

Doamna, senator, niste imagini, de la sectia 5 politie, vazute in seara aceasta, la Antena 3, mi-au amintit un episod recent al “luptei mediatice impotriva coruptiei”, duse de politrucii lui Traian Basescu.
D.N.A. A cerut si a obtinut mandate de arestare preventiva pentru 30 de politisti, de la sectiile 1 si 31 politie, Bucuresti. Am inteles ca acesti politisti erau supravegheati si urmariti, de peste 8 luni.
Ministrul Igas, de mai putin de 8 luni, cu precadere in ultimele 4 luni ale anului 2011, a facut reduceri drastice de personal in aparatul politienesc.
Pai, cum se face ca, dupa aceste reduceri de personal, in ianuarie 30 de politisti, banuiti si existand dovezi privind Savarsirea unor grave infractiuni mai erau angajati? Pe cine a dat dl. Igas afara si dupa care criterii? Nu cumva sefii sectiilor care au facut propuneri de reducere, pastrand niste suspecti de infractiuni grave ar trebui dati si ei afara.
Dar DNA, stiind ca ca in MI exista o asemenea actiune de reducere de personal si ca detine dovezi asupra vinovatiei unui numar de 30 politisti, fara sa faca nimic, se dovedeste o institutie cu derapaje iresponsabile, in dorinta de a face mai mult statistica decat combatere a coruptiei?
Va scriu aceste randuri cu propunerea, ca in baza prerogativelor pe care le aveti, folosind atat procedurile parlamentare, cat si accesul la discursul public sa le cereti explicatii celor in drept sa raspunda.

Incredibil! In tara asta au existat adevarate valori umane, altele decat români, in muzica, in literatura, in teatru, in fizica, in chimie, in inginerie si, bineinteles, in medicina. Daca ma refer strict la etnie, pot spune ca, de cand erau obligati sa ovationeze si sa strige “Stalin si poporul rus libertate ne-au adus” eu nu i-am mai auzit pe români sa ovationeze numele unui strain, nici de nevoie, nici de bunavoie. In seara asta, am auzit mii de romani ovationand numele unui medic arab, ale carui calitati sunt de necontestat.
Incredibil! Cred ca este singurul lucru notabil pentru care istoria ar putea retine numele lui Basescu.

La sfarsitul anilor ‘80, o Europa intreaga, incluzand fosta URSS, se intrebau … “Continent e in schimbare. Ce fac romanii, dorm pe ei?”
Atunci, cineva cu minte in cap, care cunostea genul acesta de natiuni, a zis ca noua, romanilor, ne trebuie o scânteie, un pretext, pentru ca declicul sa se produca. N-are rost s intru in detalii. … Pentru ca Romania era tara in care nu se intampla nimic, prin urmare nici scantei nu se produceau, “Marii lumii”, cu ajutorul unora, al altora si al celor 40.000 de tuisti sovietici, aflati in decembrie 1989, in Romania, pentru tratament, la Eforie, au aflat ca un popa reformat, cam curvar si “bun roman”, fara nici o mare realizare in viata de pana atunci, nu se lasa dus de Secuitate. “Marii lumii”, vazand ca asta ar fi singurul pretext mai serios existent si intr-o zona in care pareau sa existe romani mai demni si mai curajosi, decat ceilalti, au decis. Ungurul Laszlo Tokes va fi scanteia, va fi PRETEXTUL miscarii populare, va fi eroul “gonflabil” al Revolutiei anticomuniste.
Si, uite asa, am avut un UNGUR, fara nici un merit, un ANTIROMAN, care a devenit PRETEXTUL.

Astazi, Romania este guvernata si condusa de niste derbedei politici, hoti si corupti, fara ideologie, fara credinta care distrug Romania, distrug vieti omenesti, destinele a milioane de romani. Au distrus aproape tot dar prea putini romani … IES DIN SISTEM. Lagarelor de concentrare, inca nu le-a sosit timpul asa ca, s-au gandit ei, trebuie umblat la Sanatatea publica. In ajutor, par sa le fi sarit tot niste unguri.
Dar, stupoare! Exista un arab – noi, romanii, avem nevoie mereu de un strain – pe care nu l-a chemat nimeni. A ales sa studieze medicina si sa ramana aici, cu noi. Un arab care si-a dedicat cariera profesionala unui scop. Un sistem de urgenta medicala performant. Si, spre deosebire de ungurul din 1989, arabul Raed Arafat a reusit. Ne-a facut pe multi sa-l stimam, sa-l respectam, sa-l consideram “de-al nostru”. Spre deosebire de Ungurul din 1989 care si-a facut un scop din a lupta impotriva Romaniei, Arabul Raed Arafat si-a fa cut un scop din a salva vietile romanilor, si-a dedicat cariera Romaniei.
Vor sa distruga ce a construit. Vor sa-l elimine.
Ar fi pentru prima oara, dupa mult timp, in care noua, romanilor, nu ne trebuie un PRETEXT!
Avem un MOTIV! Aparandu-l pe arabul Raed Arafat, aparam sanatatea noastra, a copiilor nostri, a parintilor nostri, aparam Romania.
Vreti simboluri? Bine …
Comparandu-le activitatea, atitudinea, respectul pentru aceasta tara, aparandu-l pe arabul Raed Arafat, aparam Romania impotriva ungurului Laszlo Tokes.
Aparam adevaratele noastre MOTIVE impotriva PRETEXTELOR.
Ar fi cea mai adanca si frumoasa Revolutie!

Timpul trece prea repede. Mult prea repede. Daca, pana la o varsta, aveam impresia ca anii care veneau se adunau, acum sunt sigur ca anii care vin se scad. Poate si din acest motiv, simt tot mai mult nevoia oamenilor, nevoia de a comunica cu oamenii. Poate si din acest motiv, ma aflu aici, intr-un spatiu virtual dar atat de primitor si prietenos.

Vine un an nou, complet diferit de ceilalti, de pana acum. Daca pana acum, puteam banui si ne puteam organiza viata pentru a intampina un an nou, acum nimeni nu poate spune ce va urma. Un lucru e sigur. Va fi greu.
Dar, de multe ori, cei dinaintea noastra s-au confruntat cu perioade grele, chiar dramatice si le-au depasit.

Un sofer batran – asa imi parea mie, atunci, – mi-a pus, pentru prima oara, volanul in mana. Ma urmarea cum conduc si-mi repeta ceea ce el considera a fi sfatul cel mai important. Imi spunea sa privesc drept inainte, spre drumul meu, sa observ obstacolele dar fara sa le privesc … pentru ca, daca le voi privi, inevitabil, ma voi duce spre ele …

Mi-e teama ca, astazi, asta se intampla cu noi. In loc sa vedem limpede drumul nostru, al fiecaruia, al tuturor, al Romaniei, vedem doar ceea ce ne opreste. Vedem obstacolele si ne blocam in ele. Romania reala, ca vrem sau nu vrem, este aceea pe care o vedem in strada, in jurul nostru, pe ecranele televizoarelor. O tara distrusa, plina de obstacole. Intr-o tara in care nu mai exista mass-media, intr-o tara cu o presa prostituata politic, indiferent de partea cui ar fi, nimeni nu ne mai arata drumul, ni se arata isteric doar obstacolele.
Drumul trebuie sa-l gasim singuri, renuntand la dependenta de informatia publica, partizana si, nu de putine ori, incorecta, mistificata. Trebuie, fara sa parasim comunicarea din spatiul virtual, care ne-a adus impreuna, sa coboram in viata reala. Sa ne adunam in jurul unor obiective, oricat de putine, dar realiste si temeinice. Sa ignoram, pentru o vreme, diferentele de optiuni politice, ambitiile personale, atat de importante pentru fiecare, si sa ne salvam viitorul.
Sa ne amintim de jocurile copilariei, sa ne recunoastem folosind o parola, un cuvant cheie care, macar pentru o vreme, ar trebui sa fie … Romania.

Va doresc, prieteni, un An Nou, cu lupte si victorii, cu cele mai importante impliniri, cele ale sufletului!
Si, oriunde ati fi la miezul noptii, daca nu va fi greu, daca nu va veti simti stanjeniti din cauza anturajului, daca sufletul va va incuraja, inchinati primul pahar pentru Romania si pentru prietenie. Sau, daca nu, … aveti curajul si … faceti-o in gand. Ar putea fi, pentru noi toti, un inceput de drum.

Cand am citit stirea, potrivit careia Basescu s-a dezgolit in fata Comisiei Medicale Anuale, in cadrul Spitalului Militar Central, am crezut ca … a cazut curentul. Am crezut ca “specialistii in stiri”, din cauza intreruperii curentului electric, si nu din cauza unei lipse de inspiratie profesionale, nu au reusit sa termine de redactat stirea.
(mai mult…)