George Serban

2. Am vazut lacrimi, am trait emotia solidaritatii si amaraciunea realitatii cinice


Dorinta de a continua postarea anterioara cu alte cateva ganduri, mi-a indus-o KinR care mi-a scris: … ¨Cand am sosit in piata si am vazut-o plina iar coloanele de sindicalisti tot veneau, am fost unul din cei ce nu si-au putut retine lacrimile de emotie¨ Pe Theodora, am vazut-o, i-am vazut ochii … nu mai era nevoie de cuvinte. Am intalnit o parte dintre camarazii blogeri. Pe unii ii cunosteam, imi sunt prieteni, pe alii i-am cunoscut acolo. Toti erau emotionati, indiferent de modul in care s-au manifestat. Si chiar daca nu-ti vezi propriile lacrimi de emotie, le simti. Sunt lacrimi care te indarjesc si te fac mai puternic. Dar, mai mult decat ceea ce am vazut acolo, intre oameni, m-a impresionat un chip al unui tanar pe care televiziunea mi l-a arata obsesiv intreaga seara. L-am retinut si i-am dedicat un montaj pentru el, pentru voi, pentru mine.

Si pentru ca nimic nu e mai greu de oprit decat gandul, am pacatuit, in secret, amarandu-mi singur bucuria, percepand o realitate cinica, pe atat de cinica, pe cat de romaneasca.

Pe oamenii aceia ii unea nevoia de a-si apara drepturile.  Unitate aparent deplina, rationala si emotionanta. Aveam impresia ca daca cineva ar fi patruns in acea multime, incercand sa sparga solidaritatea manifesta a oamenilor, ar fi fost vaporizat de caldura  pe care o degaja nevoia de unitate.

Si totusi, ceva nu era ca in tabloul frumos pe care mintea mea incerca sa-l memoreze pentru mult timp. Imagini alb-negru veneau de undeva, din adancimea mintii ca dintr-o alta realitate.

Oamenii aceia nu aparau drepturile noastre, ale tuturor. Isi aparau drepturile lor, numai ale lor. Solidaritatea aceea sublima, privita astfel, devenea fragila. Oamenii aceea, imbracati in culori vii, frumosi, plini de energie, deveneau dintr-odata oameni in alb, oameni in negru si oameni in cenusiu. Politisti, cadre medicale, din invatamant, din institutii publice, oameni ca mine, ca voi. Pe toti oamenii aceia, mintea mea, intr-un mod simplist si absurd, i-a impartit in trei categorii: cei care dau spaga pentru orice, cei care iau spaga pentru orice, cei care iau spaga pentru orice pentru a da spaga pentru orice.

La sfarsitul acelei manifestatii, oamenii redevin ceea ce erau in realitatea cinica. Politistii care iau spaga pentru a se bucura de ea sau pentru a da o parte asistentei medicale sau medicului care negociaza ¨de la obraz¨. Asistenta medicala si profesorul care iau spaga pentru a da o parte politistului sau functionarului de la un ghiseu.  Exista o imensa majoritate a oamenilor care doar dau si nu iau niciodata spaga. Erau si ei acolo …

De ce naiba nu-ti poti stapani gandurile?! Trebuia sa gasesc un punct de sprijin, un fel de pacat originar. Si mi-am amintit un alt miting. Imens, crucial, care a schimbat destinul Romaniei. Decembrie 1989! Sute de mii de oameni. Un ideal comun. Libertate! Democratie! Bunastare! O imensa victorie comuna. Apoi, oamenii aceia, mai putin mortii, s-au impartit in doua categorii: cei care dau spaga si cei care iau spaga. Apoi, cei care luau spaga s-au impartit in mai multe categorii: cei care luau spaga mica, cei care luau spaga mare si cei care luau spaga foarte mare. Incet, incet, s-a format clasa politica, s-au consolidat partidele politice …

Bine, bine, – veti intreba – in afara faptului ca vei fi si mai antipatic unora sau doar antipatic altora, ce vei face?

Nimic! Voi fi ca ieri, acolo unde oamenii vor cere sa li se faca dreptate. Atat cat voi putea voi fi, impreuna cu voi, alaturi de ei. Si, amintindu-mi ce-mi spunea cinicul Alexandru Paleologu, ma voi ruga ca Dumnezeu, ajutandu-ne sa invingem, sa ne ajute sa scapam de noi insine.

11 Responses to “2. Am vazut lacrimi, am trait emotia solidaritatii si amaraciunea realitatii cinice”


  1. robert horvath

    ACEST COMENTARIU MERITA SA FIE PUBLICAT. EL OFERA O ALTERNATIVA
    PENTRU ROMANIA SI ASIGURA TRIMITEREA IN PUSCARIE PANA LA SFARSITUL VIETII PENTRU TRAIAN BASESCU.

    REVOLUTIA BLOGURILOR ANTI BASESCU !
    APEL CATRE INTREGUL BLOG ROMANESC .
    BLOGUL A DEVENIT O ARMA POLITICA EXTRAORDINARA. Blogul si forma lui scurta Twiterul a fost elementul principal in miscatiile revolutionare din
    Moldova ……pana in Tibet. Blogul la ales presedinte pe OBAMA si poate duce pe BASESCU LA PUSCARIE.
    Falsa modestie nu-si are locul in acest moment. Singur si fara nici un ajutor am deslantuit scandalul
    ICR New York. Chemarea politiei americana la expozitia la pornografica, antisemita si anti crestina a avut un inpact psihologic extraordinar. Cu tot riscul am ” spamat ” in premiera intregul blog romanesc, trimitind spre sute de bloguri un eveniment extraordinar : Atacul in miez de noapte a in forta a politiei si declansarea primei manifestatii spontane Anti Basescu pe teritoriul SUA Cititi si vedeti fotografii.
    PREZENTA POLITIEI AMERICANE LA EXPOZITIA ICR NEW YORK
    ( articolul ” Expozitia ICR este deschisa dupa doi ani de la deschidere.” )
    FRIDAY. JANUARY 29, 201O http://devanewyork.blogspot.com/2010/01/expozitia-patapievici-deschisa-dupa-doi.html

    Am luat intregul blog politic prin surprindere. Zeci de blogheri m-au injurat, cei obisnuiti cu suete si eterne frectii ” la un picior de lemn ” au fost deranjati si au protestat ,in timp ce majoritatea a aplaudat si a preluat mesajul. Rezultatul a fost un fel de revolutie
    a blogurilor care a intrat in atentia parlamentului. Se vorbea la un moment dat de posibilitatea ca Basescu sa cada cu Patapievici cu tot. In acest fel scopul meu a fost atins. PROPUN O NOUA REVOLUTIE A BLOGURILOR. De data aceasta poate fi victorioasa si terminala. Desvaluirile mele in legatura cu CRIMA BASESCU DELA ROUEN sunt serioase si documentate. Trebue folosit un moment unic extrem de favorabil- REDESCHIDEREA DE CATRE AUTORITATILE FRANCEZE A CRIMEI BASESCU DE LA ROUEN .- INCENDIEREA A 47 DE VASE SI FALSIFICAREA PROBELOR. Inregistrare AUDIO :
    http://blog.imperiaonline.me/traian-basescu-recunoaste-o-falsificare-de-probe.html. Am remis autoritatilor si presedintelui Sarkozi acest document
    extraordinar. Pentru ca desvaluirile unui ziarist de investigatie sa zdruncine sistemul sunt necesare 3 elemente. 1. Desvaluirile sa fie extrem de grave si de natura criminala. – In cazul deschiderii procesului este asigurata puscaria pe viata. 2 Presiune externa.- Cazul incepe sa patrunda
    in media franceza si internationala. 3 Sprijinul opiniei publice. Acest ultimul
    capitol depinde de blogul romanesc. IN ROMANIA SUNT 5 MILIONE DE POSESORI DE COMPIUTER SI UN URIAS NUMAR DE BLOGURI. BLOGUL ESTE SPAIMA TUTUROR DICTATORILOR SI POATE ANUNTA SFARSITUL DICTATURII BASESCU. REVOLUTIA BLOGURILOR ESTE O POSIBILITATE SI DEVINE O NECESITATE. Adaugati gandurile dumneavoastra venind cu sugestii si noi desvaluiri. Trimiteti pe intregul blog acest mesaj si victoria va apartine.
    CITITI SERIALUL ” BASESCU CRIMA SI PEDEAPSA” – AU APARUT PRIMELE 4 ARTICOLE
    Robert Horvath -Deva Cineast si ziarist de investigatii New York- Tokyo

http://devanewyork.blogspot.com

http://www.devagallery.com/

  2. George, să ne bucurăm!
    Nici eu nu aveam nimic în comun cu revendicările lor, chiar nimic.
    Nu intru în amănunte acum, dar aşa este.
    Singura revendicare împărtăşită de mine cu piaţa a fost “Jos Băsescu”, în diferitele ei forme, scandate sau scrise.
    Şi m-am simţit solidar cu ei dintr-un motiv simplu:
    poate că nu toată lumea conştientiza asta, dar acolo nu s-a strigat atât după pâine, cât după Libertate.
    Şi după Dreptate, evident. Adică după Justiţie.
    Aici mi s-a părut că îşi avea locul şi Egalitatea, necerută, dar, cumva, subînţeleasă: în faţa Legii, să fie clar!
    Până la urmă, tot asta se dorea:
    Libertate, Dreptate şi Egalitate.
    Doar că nu toţi înţelegeau asta.
    Ei credeau că-şi cer exclusiv drepturile salariale. Banii.
    Banii munciţi, nu furaţi, nu şmenuiţi.
    Ceea ce nu mi s-a părut a fi chiar aşa greşit.
    Dimpotrivă. Legitim.
    În afară de apărarea unui drept călcat în picioare de chiomb şi-ai lui şobolani, chiar mi s-a părut că bunăstarea (deşi sună eufemistic în dezastrul ăsta, despre asta era vorba) merită efortul.
    Ceea ce nu este scris în Constituţia României, este în cea a Marii Britanii: Fiecare supus al coroanei are dreptul să urmărească realizarea fericirii personale.
    Pursuit of (personal) hapiness.
    Dreptul, şi, normal, obligaţia!
    Aşa că “Fuck the bastard” nu este o insultă.
    Este un drept şi o obligaţie!
    Valabile pentru orice cetăţean!

  3. @Toni, de acord! Pentru asta am fost acolo si, cel putin pentru asta, ma voi mai duce. Dar gandul a fost, este si va fi liber.

  4. George, ai şi n-ai dreptate. Împărţirea e aşa cum spui, dar cei care luau – sau iau – şpagă foarte mare n-au fost la miting. Erau vizavi.

  5. @Lucia, nu erau la miting! Despre ei am scris doar referindu-ma la pacatul originar. Ei au disparut, apoi au revenit colorati politic si atat au amestecat galbenul cu rosu, pana a iesit portocaliu.


  6. pastel

    Buna seara!
    Toni zice bine. Respectarea libertatii, dreptatii si egalitatii cetatenilor, de catre toate puterile din stat, implica si constituie cea mai importanta atributie a statului si a conducatorilor statului.
    Pusi, alesi, in fruntea statului, deveniti salariati, cei mai importanti reprezentanti ai statului, ar trebui ca la intervale de timp, legal, sa dea socoteala, sa infatiseze tarii toate cele infaptuite, bune sau rele, pe care sa si le asume, si in functie de valoarea sau gravitatea lor sa fie apreciati sau demisionati, prin reguli impuse si acte morale legate de neimplinirea rostului pentru care au fost alesi.
    Nu i-a fortat nimeni sa conduca tara, nu li s-a impus, a fost vointa lor sa intre in slujba cetatenilor, urmarind si avantajele oferite de rangurile inalte in conducerea tarii, dar alegerea lor nu este pe viata si nici nu trebuie sa fie fara responsabilitate.
    De o parte si alta sint drepturi si indatoriri care trebuie respectate legal si/sau moral.
    Atunci cind implinirea atributelor evocate vor fi criterii de viata pt. toti cetatenii acestei tari, atunci nu ar mai exista multele categorii sau orpsiti si favorizati in societatea in care traim.
    Sentimentul zadarniciei a existat? El trebuie sa dispara ca atunci in 1989.
    Simt intre oamenii din preajma ca parca le lipseste certitudinea fatului implinit, a reusitei, fie ea si partiala.
    Pina si gindul la actiunea viitoare pare o neimplinire a celei de azi sau de ieri.
    Marius Mina spunea ca mai tirziu se vor vedea mai bine efectele , atunci cind se va umbla la drepturi, la salarii, la pensii, la ajutoare, la alocatii, etc. Vom vedea studentii mai avintati, mai hotariti, cind vor fi lipsiti de mijloacele banesti, de burse, de reduceri, de vacantele lipsa???
    Si teama? Teama ca sa nu degenereze, sa nu afecteze vietile unora sau altora este mereu prezenta, parca o piedica permanenta.
    Dar acolo traiesti altfel, uiti de toate: “Sunt lacrimi care te indarjesc si te fac mai puternic.”
    Da George eu cunosc astfel de sentimente, amestecate cu ciuda starile conflictuale prezente sau mai vechi.
    Noapte buna!

  7. buna dimineata George. pertinenta remarca cu amestecatul culorilor, pentru ca asta s-a intamplat vizavi de doctrina, au amestecat atat de mult stanga cu dreapta incat nici ei nu mai stiu ce sunt )))

  8. @Cody, buna dimineata! Trebuie sa ne recuparam portocala. Au transformat-o in fruct otravit.

  9. problema e ca nici ei nu sunt mama vitrega si cu atat mai putin noi Alba ca Zapada )))

  10. NU m-am gandit deloc in orele acelea la CE NE DESPARTE ci doar la ce NE UNESTE. Nu mi-am retinut lacrimile. Eram intre prieteni. Am retinut si eu chipul tanarului acela. A fost ciudat, nu il cunosc, dar il priveam ca pe un FRATE.
    Era fratele meu ajuns la disperare. DIPERAREA LUI ESTE SI A MEA.
    Diperarea in care ne-a aruncat Basescu are si o parte buna.
    Fara aceasta dureroasa incercare, poporul roman nu si-ar fi regasit solidaritatea. Cata nevoie aveam de ea?
    Sa ramanem impreuna deci. Impreuna suntem puternici si putem invinge. HAI CA SE POATE!

  11. [...] George Serban [...]

Leave a Reply