George Serban

A doua aruncare de la balcon a lui Sobaru

As vrea sa comentez, as avea multe de spus. Dar, in fata acestui text, emotia, revolta si – de ce, nu? – sila imi inhiba orice cuvant.

Ieri seară, în timp ce așteptam anunțul cu persoana noului papă, m-a sunat Adrian Sobaru, un om pe care l-am cunoscut îndeaproape după gestul său unic și eroic petrecut în Parlamentul României. A fost palma cea mai usturătoare aplicată regimului Băsescu și probabil că gestul de sacrificiu suprem comis de modestul electrician din televiziunea publică a adus destule voturi actualei puteri. Adrian îmi cerea să ne vedem cinci minute. Sunt la Sângeru, i-am spus. Dacă e ceva grav și urgent, vin la București. Nu, a zis el stingherit, vroiam doar să-mi iau la revedere de la dumneavoastră. Plec. Cum pleci? Plec din țară. Cu familia cu tot. Plec definitiv. Am rămas mut. Am aflat mai multe de la Mihai Petcu, amicul meu, autor al faimosului parc cu animăluțe vizitat, în Pantelimon, de copiii Capitalei. Mihai a încercat să-l ajute pe Adrian Sobaru, în momente dificile. Acum se pare că orice încercare e zadarnică. Eroul Sobaru, singurul nostru Sobaru părăsește scârbit și înfrânt țara.
Fac un rezumat al amănuntelor din viața lui pe care le știu. Stă în apartamentul unui unchi care își cere casa înapoi. Am scris atunci o scrisoare deschisă, adresată lui Ponta și primarului general Oprescu. La câte case s-au dat, dați-i și singurului nostru Sobaru un apartament de bloc. Nu crapă lumea. N-am primit niciun semn că am fost auzit. În perioada alegerilor, Sobaru a încercat să candideze pentru un loc în Parlamentul pe care el l-a salvat de sindromul lașității. Nu s-a găsit un loc pentru el. N-avea calificarea de politician! Câte cururi care n-au decât calificarea de a ști să dea din coate și să facă aranjamente nu încap în acest parlament! În Televiziunea publică Sobaru, pus inițial pe lista de concedieri, a fost păstrat dar cu prețul a numeroase umilințe și trecut pe linie moartă. Are un copil cu probleme, un băiat frumos și cu privire luminoasă și caldă. L-am cunoscut. Situația lor nu s-a schimbat cu nimic în bine.
Adrian Sobaru pleacă. Nu și-a aranjat nimic, nicăieri. Nu-l așteaptă nimeni, în nicio țară. Pot spăla vase, zice Adrian, nu e umilitor. Aici însă e umilit zilnic, i se trântesc uși în nas. Iar la firea lui nu mai suportă. Redactorul șef de la A.M. Press îmi amintește un amănunt pe care-l uitasem. Când a fost uns președinte al Camerei Deputaților, Zgonea a ținut să-i mulțumească eroului Adrian Sobaru, datorită căruia (și datorită căruia), e acolo. L-a uitat și Zgonea devenit între timp coleg cu Mihai Viteazul.
Sobaru comite al doilea gest extrem. Își ia familia și pleacă în bejenie. Nici nu știți domnilor – domnilor? – cât ne va costa și cât vă va costa această a doua aruncare de la balcon a lui Adrian Sobaru.
(Lucian Avramescu – AMPRESS)

http://ampress.ro/editoriale/a-doua-aruncare-de-la-balcon-a-lui-sobaru/

Leave a Reply