George Serban

Nu ma intreba cine-i … maimuta!

Pe fondul preocuparii mele privind aplicarea noilor reglamentari care obliga operatorii de telefonie si furnizorii de servicii de tip Internet sa stocheze informatiile activitatii clientilor, navighez pe bloguri pentru a ma informa.

Gasesc pe blogul Corinei Cretu urmatorul punct de vedere riguros documentat ca deobicei:

“… Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice transpune Directiva 2006/24/CE privind retinerea datelor generate sau prelucrate de catre furnizorii de retele si servicii de comunicatii electronice destinate publicului si de modificare a Directivei 2002/58/CE, publicata in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L105 din 13 aprilie 2006.
Parerea mea e ca riscam o aruncare in derizoriu a ideii de libertate, fara o supraveghere stricta a modului in care sunt utilizate informatiile despre viata privata a fiecaruia dintre noi, pe care furnizorii de comunicatii electronice le vor stoca de acum inainte.”

Sunt in totalitate de acord cu opinia Corinei Cretu.

Ma gandesc ca in Romania, pe buna dreptate, trebuie sa se aplice reglementarile comunitare. Exista insa urmatoarea intrebarea. Se poate aplica aceeasi reglementare, in conditii egale, unor situatii total diferite? Exercitarea controlului civil asupra autoritatilor statului este aceeasi in toate tarile din spatiul comunitar? Eu ma refer la Romania pentru ca aici traiesc. Sigur, este de bun simt sa consideram ca aducerea Romaniei la acelasi numitor cu celelalte tari este problema noastra a romanilor.

Dar, oare, avem noi romanii dreptul sa ne exprimam neincerederea intr-un sistem politic care, la cel mai inalt nivel, din ce in ce mai mult, doar simuleaza democratia?
Exista situatii in care, conjunctural, aplicarea mecanica a “manualului democratiei” scoate la suprafata gunoiul. Acelasi “manual al democratiei” ne invata ca astfel de situatii trebuie acceptate. Perfetc! Dar cand gunoiul devine nociv, devine epidemic, se intinde ca o molima sub ochii nostri, ce facem? Deschidem “manualul democratiei” si cautam cu infrigurare capitolul despre … “cum sa-mi sap singur groapa?”

Cu ce masura suntem judecatï?
Ei, europenii, de 100-150 de ani invata democratia isi cizeleaza constiinta sociala, mentalitatea, comportamentul civic … Cand ei incepeau sa faca asta si sa descopere legile economiei de piata, noi ne-am chinuit si am reusit sa scapam de turci care, in goana mare, au uitat sa-si ia de pe aici ciubucul si peschesul. Cand am inceput sa ne formam si noi ca o tara europeana, ne-au facut cadou rusilor. A trebuit sa supravietuim in minciuna, in delatiune, in teama. In timp ce ei, europenii, isi finisau constiinta, comportamentul civic si social, noi am invatat “sa fim smecheri”! In timp ce ei il modelau pe Neamtul,  Austriacul,  Francezul care, pe buna dreptate, ne induioseaza cu amabilitatea si comportamentul lor civic, noi, aici, a trebuit ca sa putem trai sa invatam sa sterpelim cate ceva, sa ne ploconim in fata unor Primitivi grobieni ca sa ne dea voie sa traim mai bine, am invatat sa furam randul la coada, pentru ca toata Romania devenise o imensa coada.
Cand ne sopteam rugaciunile si speram sa fim ajutati primeam, invariabil, acelasi raspuns: … neamestecul in treburile interne …!

Poate ca era justificat. Pana la urma, fiecare natiune trebuie sa dea masura propriei lasitati. La noi a durat mai mult, dar s-a intamplat. Am scapat de Ceausescu, am scapat de comunism si ne-am dat seama ca putem trai liber. Dar nu stiam cum sa traim liber si, in timp ce elita politica se structura greu, anevoios, noi am facut ce stiam mai bine. Ne-am dus la turci sa depanam amintiri despre bacsisi, despre pesches. Nu ne-am dus cu mana goala. Furam rulmenti si faceam bani la turci. Aduceam blugi si faceam bani la romani. Furam orice fel de fier, il faceam fier vechi si il duceam la turci. Furam vapoare, azi unul, maine altul si tot asa pana n-a mai ramas nimic.

In timp ce ei, europenii, ne priveau entuziasmati, dar sceptici, noi am inceput sa ne formam noua clasa politica pregatita sa intre in Europa. Prototipul era eurosmecherul, adica politicianul-rulment, politicianul-fiervechi, politicianul-flota si, ratacit e adevarat, politicianul-bideu. Treptat, ignorand ideologiile, avand ceva bani din rulmenti, o parte dintre neopoliticienii romani s-au transformat in politicianul-capuse care se lipea de cate o proprietate de stat si aplica principiul vaselor comunicante.

In acelasi timp, sus, oamnei cu vocatie politica si revolutionara, unii chiar romantici, incercau sa gaseasca solutii la ceva care nu avea nici o reteta; trecerea de la comunism la capitalism. Lenin a murit inainte de a ne spune ce trebuie sa facem daca experimentul lui nu reuseste.

Noii politicieni pragmatici si cu bani - care sub nici o forma nu trebuia sa-i intrebi de unde aveau banii – au inceput sa priveasca chiorasi elita politica a tarii: Ion Iliescu, Ion Diaconescu, Petre Roman, Corneliu Coposu, Emil Constantinescu, doar cateva nume care imi vin in minte. Suspectati de neincredere erau chiar si cei care incepusera sa faca bani dar pe care ii puteau justifica. Astia nu erau buni. Au inceput, treptat, sa apara si oamenii cu bani ejectati din structurile fostei securitati. Astia aveau si bani dar si informatii.
S-a creat la inceput o ruptura. Noii politicieni cu bani care finantau partidele sau lideri ai partidelor au inceput sa-si puna intrebarea: dece ei si nu noï? Asa au ajuns Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Nastase, Ecaterina Andronescu, Puiu Pascu, Calin Tariceanu, Crin Antonescu, Petre Roman, Adrian Severin, Victor Babiuc, Bogdan Duvaz, Dan Voiculescu (doar cateva nume care imi trec prin minte) sa fie colegi cu politicianul-capuse, politicianul-rulment, politicianul-bideu si mai recentul politician-speculant-imobiliar. Clasa politica s-a structurat foarte bine.

Sub aceasta clasa politica bogata si puternica s-a dezvoltat o categorie social noua, a celor care au fost nevoiti sa se multumeasca cu ce le-a ramas. Dar nu au disperat pentru ca ei aveau sa fie smecherii care s-au descurcat intotdeauna. Pentru ei ca si pentru ceilalti, mai bogati, jocul si regulile democratiei reprezinta ceva plictisitor si agasant care trebuie rezolvat cat mai repede, oricum, ca sa li se creeze mediul in care sa faca bani multi, cu efort cat mai mic, pentru ca doar de aia erau smecheri. Pentru ei Ion Iliescu si Emil Constantinescu cu guvernele lor doctrinare ideologizate au fost o mare problema. De aceea intrarea in politica nu a fost suficienta. Au patruns in structurile de conducere ale partidelor pentru a impune ideologia lor: banul, delatiunea, controlul cat mai ferm si adanc al adversarilor  incat sa-si prelungeasca direct, sau prin interpusi, prezenta la carma Puterii.

Traian Basescu este produsul smecherilor transpartinici. Traian Basescu este produsul absentilor si indiferentilor dar, in egala masura, al dezamagitilor care nu mai vin la vot. Legitimitatea lui Traian Basescu se incadreaza in matematica numerelor mici. El vorbeste de 70% si prostii casca gura. Putin sunt cei care calculeaza ca 70% din 30%  inseamna 21%. Ce legitimitate pote avea un asemenea om? El stie asta si disperarea il face sa foloseasca toate mecanismele democratiei pervertindu-le. Lasitatea oamenilor, lacomia de a ocupa o functie inalta cu orice pret, lipsa de demnitate a celor care au inca reflexul obedientei si ii fascineaza duhoarea Puterii, ii face complici la degradarea democratiei in Romania.

Trebuie intensificata si explicata public cat mai bine. campania impotriva iresponsabilitatii celor care au scos din Parlament o norma cum este Legea nr. 298/2008. Niste adormiti in fotoliile Senatului sau Camerei Deputatilor ne justifica aiuristic ca demersul lor are la baza o reglementare comunitara. Este ultimul lucru pe care nu-l avea Traian Basescu si camarila. O lege cu un singur articol: incepand de la data publicarii in Monitorul Oficial, in Romania, la recomandarea CE, se instituie abuzul !

Nu putem cere Uniunii Europene in care abia am intrat sa ne scape de Traian Basescu. Regula democratica ignora matematica. Cel putin pana in toamna el are legitimitatea a 21% dintre romani desi, in realitate, la Putere l-au adus cei 70% care nu s-au prezentat. Asta e! Oricine ne poate spune, spalati-va pe cap cu el.

Stim ca CE este extrem de preocupata de evolutia justitiei in Romania. Pe buna dreptate! Dar acolo nu se aude nimic despre suspiciunile din ce in ce mai mari pe care cercurile politice din Romania, chiar si multi oameni, le au in legatura cu derapajele de la regulile democratice, politizarea justitiei, controlul si folosirea structurilor informative in scopuri politice?

Romania este monitorizata pe domeniul justitiei. Monitorizarae a fost impusa de PE.

Exista suspiciuni iar scandalurile se tin lant in legatura cu posibile si vizibile incalcari ale democratiei prin folosirea serviciilor de informatii in scopuri politice, in absenta totala a unui control civil eficient. Clasa politica da semne de vizibila incapacitate de a raspunde in asa fel incat aceste suspiciuni sa fie inlaturate. Mai mult, unii reprezentanti de marca ai clasei politice par fi ei insisi vulnerabili, ceea ce justifica tacerea lor.

In aceste conditii, au dreptul cetatenii Romaniei sa ceara monitorizarea de catre institutiile europene a modului in care se exercita controlul civil asupra structurilor informative ale statului? Raspunsul meu este, da! Cred ca ar fi o premiera in traditia PE. Dar oare un presedinte ca Traian Basescu nu este si el o premiera in traditia UE si PE?

Ii las Corinei Cretu urmatorul comentariu care incearca sa exprime cat mai aproape de realitate si cat mai sintetic preocuparile mele. Marturisesc ca o fac cu teama de a nu-i crea neplaceri cu postarile mele. 

” … De acord cu explicatia dar, de pe pozitia celor din structurile europene, totul se vede normal. Aici, multi au impresia, justificata de altfel, ca prin aceste reglamentari dam briciul pe mana … maimutei!”

Daca vreti sa avem o relatie amiabila si sa nu imi stric parerea despre voi, nu ma intrebati cine-i … maimuta!

Leave a Reply