George Serban

DE LA “PUNCTUL 8″ … DE LA TIMISOARA, LA PUNCTUL “0″ AL INTELIGENTEI UMANE

Am vrut sa scriu aceste randuri ieri, cand domnul Mircea Ionescu Quintus a implinit 95 de ani. N-am putut. Am amanat. Era o aniversare.

L-am cunoscut mai bine in 1999 fiind deputat. Era presedintele PNL si a fost primul caruia i-am marturisit dorinta mea de a parasi PD si de a ma alatura liberalilor.
A fost bucuros. Au urmat mai multe discutii, grupul a crescut la aproape 200 de “refugiati politici”.
M-a impresionat seriozitatea domnului Ionescu Quintus si faptul ca niciodata nu incalca intelegerile.
Nu l-am vazut niciodata razand larg desi avea mult umor. Avea un “râs trist”. Acelasi râs l-am observat pe chipul multor fosti oameni care au fost intemnitati in puscariile comuniste.
Participam activ la definitivarea, in vederea aprobarii, a Legii privind accesul la dosarele fostei securitati. Eram presedintele Comisiei pentru controlul SIE si membru al Comisiei pentru aparare si siguranta nationala.
Poate tocmai pentru ca aveam aceste calitati oficiale, intr-o zi, am gasit la caseta personala o fituica prin care eram avertizat ca domnul Ionescu Quintus fusese informator al securitatii.
Aveam sa aflu, mai tarziu, ca era modul prin care Valeriu Stoica se pregatea sa preia presedintia PNL.
Intr-adevar, in timpul detentiei, domnul Ionescu Quintus facuse acest lucru …
 … Era spre sfarsitul anului 1999. Secretara m-a anuntat ca domnul Ion Diaconescu – era, atunci, presedintele Camerei Deputatilor – ma invita la dumnealui.
A fost prima mea discutie directa, in doi, cu domnul Ion Diaconescu.
M-a invitat sa iau loc la o masuta unde, evident, discutia urma sa nu fie oficiala. A inceput abrupt:
- Stiu la ce lucrati. As vrea sa va intreb daca ati incercat vreodata sa va imaginati cum era viata intr-o inchisoare comunista?
- Nu, niciodata! Ar fi inutil si stanjenitor sa incerci, fara sa fi trait asa ceva, sa-ti imaginezi dimensiunea unei astfel de experiente …
- Pentru noi, n-a fost o experienta. Pentru unii a fost capatul drumului. Pentru mine au fost 17 ani din viata. Intai, i-am numarat zi cu zi, apoi luna cu luna, apoi … naiba mai stie.
- Banuiesc ca doriti sa-mi spuneti ceva foarte imortant …
- Da! Vreau sa va spun ca auzind despre unii dntre colegii mei ca in timpul puscariei au cedat si au comis unele indiscretii pentru securitate, … au fost zile in care nu ma puteam ridica de foame, as fi dat orice pentru o bucata de paine … cand ii auzeam ca se apropiau de usa celulei, as fi dat orice sa nu intre sa ne bata …
- Domnule presedinte, am propus un amendament prin care fostii detinuti politici sa nu intre sub incidenta legii. N-avem dreptul sa-i judecam noi. Multi colegi m-au sustinut … cel mai indarjit pare domnul senator Ticu Dumitrescu, poate pentru ca este autorul legii si se opune.
- Asta vreau sa va rog, sa va sustineti amendamentul si cu Ticu, voi vorbi eu. Si as vrea sa va rog sa va ganditi, sa discutati cu cei de la celelalte grupuri …  pentru preoti, sa-i exceptam si pe ei.
- Domnule presedinte, fiti sigur ca in ce-i priveste pe detinutii politici, imi voi sustine amendamentul si cred ca voi reusi. In ce-i priveste pe preoti, nu sunt de acord si ma voi impotrivi.
Mi-a multumit.

Cu doar cateva zile inainte de aniversarea domnului Ionescu Quintus, in Revista 22, a aparut un aricol scris de Andreea Pora, articol plin de inexactitati, minciuni, scorneli, incercand sa denigreze imaginea unor oameni si a unor partide doar pentru ca se situeaza impotriva lui Basescu, finantatorului autoarei:

Legea Ticu a intrat în dezbatere doar în 1999 şi doar ca urmare a presiunilor făcute de Alianţa Civică. În parlament, legea a fost pusă pe butuci chiar de către fruntaşii PNL şi PNŢCD. Dovedit ulterior informator al Securităţii, cu dosare care ar putea umple raftul unei biblioteci, liberalul Mircea Ionescu Quintus a introdus amendamentul prin care dosarele care „vizau siguranţa naţională“ nu erau predate CNSAS, rămânând la SRI şi SIE. N-a fost însă singur în lupta pentru amputarea legii. Costin Georgescu, şeful SRI, omul lui Emil Constantinescu, a pledat în plen pentru amendamentul Quintus, ţărănistul Ionescu Galbeni a introdus sintagma „colaborare cu Securitatea ca poliţie politică“.
Despre deficitul de inteligenta si deontologie al “jurnalistei” Andreea Pora, nu mai am nici o indoiala.
Dar despre modul in care Partidul National Liberal isi apara presedintele de onoare, inca ma reflectez …
Oricum, chiar daca mai tarziu, La multi ani, domnule presedinte Ionescu Quintus!

Leave a Reply