George Serban

DEFICITUL DE DEMOCRATIE


Dupa aproape un sfert de secol, una dintre temele frecvente in discursul public este deficitul de democratie, prezent in  societatea romaneasca, sub diferite forme. Controlul politic al Justitiei. Lipsa controlului civil asupra institutiilor de forta ale statului. Excesul legiferarii prin ordonante de urgenta. Politizarea excesiva si  “tribalizarea” presei.

In Romania, este instaurata democratia. Ne aflam in cel de-al șaptelea ciclu de transmitere a puterii pe cale democratica, prin alegeri libere.
In cea mai inalta magistratura a tarii se afla, desemnat prin alegeri libere, al treilea presedinte.
Este o dovada a democratiei.
Si, totusi …
Mai mult de jumatate din durata primului mandat prezidential, Traian Basescu, desi a incercat prin toate mijloacele sa dărâme guvernul constitutional al premierului Tariceanu, nu a reusit. Faptul ca nu a reusit este dovada democratiei. Faptul ca a incercat, folosind toate mijloacele, la limită si dincolo de limita Constitutiei, este, deja, dovada faptului ca putem vorbi despre  deficitului de democratie.
In cel de-al doilea mandat de presedinte, Traian Basescu a incercat, folosind toate mijloacele, in ciuda formarii unei noi majoritati, sa pastreze un guvern devenit nelegitim. Faptul ca nu a reusit sa infranga parlamentul, trecand doua motiuni de cenzura, este dovada existentei democratiei. Faptul ca, de doua ori, a reusit sa impuna un guvern nelegitim, chiar si pe termen scurt, este dovada manifestarii unui tot mai grav deficit de democratie.

L-am vazut, zilele trecute, pe presedintele Traian Basescu intr-o “vizita de lucru”, la gazoductul de la Ungheni. Inconjurat de televiziuni, certa guvernul ca nu si-a facut treaba.
Orice presedinte are dreptul si chiar datoria sa umble prin tara, sa fie conectat la problemele tarii. Dar acest mod de comportament, aceasta atitudine, vine si din ignoranta celor care i-au acordat inexistentul titlu de “sef al statului” si l-au determinat pe Traian Basescu, considerand ca titlul de “sef al statului” este prea putin pentru un “presedinte jucaus”, sa se autoproclame sis a se comporte nu ca  “sef al statutlui”, ci ca … “sef al puterilor statului”.

Episodul vizitei recente a presedintelui Basescu la Ungheni, atitudinea domniei sale, ne arata cum a evoluat democratia in ultimii 9 ani, cum s-au repozitionat puterile statului si care este raportul real dintre acestea.
Altfel spus, de 9 ani incoace, mai pe fata ori discret, lucrurile au inceput sa stea in felul urmator.
Presedintele, autodesemnat “sef al puterilor statului”, da sarcini Executivului, il cearta public si face vizite de lucru pentru a controla cum si-a facut treaba. Deci, presedintele controleaza Executivul.
Executivul, timp de vreo 6-7 guverne la numar, cu acelasi prim-ministru, subordonandu-si parlamentul printr-o majoritate docila a guvernat timp de peste 5 ani prin ordonante de urgenta si asumari de raspundere, ignorand practic Legislativul.
Toate aceste disfunctii ale sistemului constitutional, pe care le numim in discursul public “deficit de democratie” au fost generate de o cauza principala.
Parlamentul Romaniei nu si-a exercitat, in ultimii 9 ani, una dintre atributiile fundamentale stabilite de Constitutie.

Art. 111 al Constitutiei stabileste ca: “Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora.”

Prin urmare, controlul parlamentar – nu ma refer doar la intrebari si interpelari – este o atributie si obligatie constitutionala.
Inversarea insidioasa a raportului constitutional dintre puterile statului a facut ca, in ultimii ani, controlul parlamentar sa fie “inhibat se sus” si practic desfiintat.
Lipsa controlului real si eficient al Legislativului asupra Executivului si altor institutii ale statului, au generat formalism, eficienta scazuta in administratie, coruptie, abuzuri si, prin contrareacrie, ignorarea in tot mai mare masura a unui parlament, incapabil sa-si exercite una dintre cele mai importante functii, aceea de control.

N.B. – am verificat agendele celor mai importante comisii parlamentare. N-am vazut la nici o comisie, activitati de audiere a unor sefi de institutii, incepand de la ministri, pana la presedinti ori directori de institutii centrale.

Leave a Reply