George Serban

Despre colaborationism, … cu dus si-ntors


Cand am scris prima oara despre colaborationism, gandindu-ma la o atitudine asemanatoare cu aceea a francezilor, fata de cei care au colaborat cu ocupantul fascist, n-am avut nici o clipa impulsul unui act de razbunare.
Am vazut ca ideea, preluata de unii prieteni, si-a facut loc pe forumuri de dezbatere ale unor posturi de televiziune, ale unor cotidiane, cu referire la persoana mea.
Bineinteles, ajunsa in laboratoarele portocalii, ideea a fost transformata, confectionandu-se un instrument de apropiere, mobilizare si “strangere a randurilor”,  in jurul Miscarii Esarfismului Portocaliu.
N-as fi revenit la acest subiect daca, exprimata cu alte cuvinte, nu as fi regasit ideea in discursul public al liderilor U.S.L. Atat in spusele lui Crin Antonescu dar si mai aplicat in discursul lui Victor Ponta, fost procuror. Nu am nimic de reprosat pentru ca referirile lor au fost clare.
As vrea sa fac, insa, doua comentarii importante in opinia mea.
Nu cunosc exact – nu exista un material documentar suficient – esenta conceptului de colaborationism in politica oficiala a Frantei eliberate de sub ocupatia nazista. Ceea ce am gasit, se refera la faptul ca pedepsirea colaborationistilor s-a facut atat in baza unor legi existente, cat si in baza unor legi speciale adoptate in acest scop. Un lucru este clar. Mesajul adresat francezilor, inainte de eliberare, printre altii, chiar de catre generalul de Gaulle, atragea atentia ca pedepsirea exemplara a colaborationismului nu trebuie sa fie un act de razbunare – desi, cati francezi nu ar fi dorit-o?! – ci o lectie pentru viitor.
Primul comentariu, la care ma refeream, ar fi acesta. Daca, dupa aproape cinci decenii de dictatura criminala, societatea romaneasca a decis “sa ierte, fara sa uite” si inca se mai gasesc in aceasta tara oameni capabili, dispusi, sa-si vanda sufletul, constiinta unor regimuri ca acela aflat astazi la putere, decizia de a ierta a fost o eroare grava. Tocmai de aceea, dupa inlaturarea regimului criminal PD-UDMR, pedepsirea colaborationismului trebuie sa fie exemplara. Nu pentru razbunare. Pentru ca in situatia in care un psihopat ar mai ajunge accidental la putete, cei tentati sa-i devina complici sa stie ce-i asteapta.
Al doilea comentariu reflecta mahnirea mea. Ma asteptam ca dupa doua decenii de libertate si democratie, societatea romaneasca sa evolueze. Imi amintesc ca, intr-o alta forma, in anul 1995, acest mesaj adresat colaborationistilor a avut efect. Partidul aflat atunci la guvernare hotarase sa-si recupereze deficitul de reprezentanti in administratia locala, folosind institutiile de represiune ale statului abia cosmetizate, dupa 1989. Prefectii, politistii, serviciile, procurorii, condusi de celebrul domn Cozmanca, arestau ori suspendau, in serie, primari si consilieri ai opozitiei. Cateva sondaje sociologice, un mesaj de colaborarea a opozitiei si un avertisment serios adresat institutiilor statului, care savarseau abuzuri, au fost suficiente pentru ca totul sa se opreasca, de parca timpul statuse in loc. Este adevarat ca unii au profitat. Lui Basescu, care avea deja redactat in forma finala rechizitoriul, intr-o cauza penala (specialitatea casei), i s-a dat neinceperea urmaririi penale dupa cateva saptamani de la celebra ipocrizie cu … “demisia din parlament”. Am pus toate stangaciile momentului pe lipsa de maturitate a unei societati aflate in plina … evolutie.
I se pare cuiva ca societatea romaneasca, clasa politica, au evoluat de atunci, chiar daca unii oameni pe baza experientei politice si de viata acumulate s-au transformat, au devenit credibili? Eu nu cred. Dimpotriva, constat o involutie dramatica. Coruptia a devenit sistemica, inclinatia spre compromis a devenit o regula si nu o exceptie.
Pe fondul acestei constatari, nu sunt sceptic. Nu cred ca mesajul privind pedepsirea colaborationismului ar ramane fara efect. Ma grabesc, doar, sa atrag atentia ca acest mesaj poate deveni unul cu … dus si-ntors.
Ticalosii, aflati in institutiile statului, vazand ca lucrurile se precipita, ca opozitia devine tot mai puternica si mai coerenta, ca forta politica careia ii sunt complici se destructureaza, … ei bine, acesti ticalosi isi vor arata lasitatea care ii caracterizeaza. Cei din jurul lor, colegi sau nu, vor prinde curaj, vor intelege ca nu mai au de ce sa se teama si ticalosii, la care ma refeream, sa le devina tinte.
Dar exista si reversul. Nu-l voi dezvolta pentru ca este simplu. Adaugati negatii, afirmatiilor din alineatul precedent.

10 Responses to “Despre colaborationism, … cu dus si-ntors”

  1. De regula, spre sfarsitul unei legislaturi, colaborationistii din institutiile statului isi aranjeaza ploile pentru pastrarea posturilor si in urmatorii patru ani; tradeaza puterea sau pastreaza documentele compromitatorae impotriva celor de la putere pentru a le valorifica dupa trecerea mai marilor zilei in opozitie.
    Depinde cand vor percepe ei momentul potrivit: alegerile parlamentare sau cele prezidentiale.
    Oricum, trebuie sa stie ca ramanerea pana la final alaturi de regimul Ciomu-taieri- nu-i va absolvi de colaborationism la faradelegiile savarsite in era Basescu.

  2. Maestre, alegerile din 2012 (adica de peste 2 ani!!) vor fi cistigate in 2011 (!) sau nu vor fi cistigate deloc! (Evident, de catre USL)
    Prin aceasta prisma, discutia pe care o propui, si de care stii bine ca sint foarte interesat, este , in momentul de fata, inoportuna, ca sa nu spun chiar contraproductiva.

  3. @Augustin
    Da, maestre, de acord. In sase luni, daca nu se intampla ceva radical, va incepe ceea ce am denumit un … esec victorios.

  4. @Plano10
    Doar am trait vreo trei “schimbari” din astea, in ultimii 20 de ani. Dar, parca niciodata, factura n-a fost atat de incarcata.

  5. @Augustin
    Discutia este oportuna chiar acum. Ca sa stie colaborationistii ce-i asteapta daca nu fac gestul de a parasi corabia lui Base inainte de alegerile parlamentare.
    Dezvaluirile despre modul cum au fost fraudate alegerile trecute ( vezi http://www.plano10.com/2011/04/dezvaluiri-scandaloase-despre-politia.html) sunt un semnal ca in institutiile statului implicate sunt oameni care nu vor permite repetarea lor.

  6. @Plano10
    Vecine, discutiile despre cum cum vor fi dati colaborationistii prin smoala si fulgi de gisca dupa ce va lua USL-ul puterea pot avea asupra lor doua efecte: unul ar fi impulsul de a parasi corabia, spalindu-si in felul asta o parte din pacate, iar altul ar fi mobilizarea totala pentru a cistiga, cu orice pret, in orice mod, urmatoarele alegeri. Fiindca, nu-i asa, invingatorii au intotdeauna dreptate!
    Trist este ca, pina una-alta, oferta USL e atit de palida, incit nimanui nu-i suride sa li se alature. Si, asa cum spunea si George, daca anul asta nu se intimpla nimic, e jale!!

  7. @Augustin
    Nu-mi place ca ai preluat ideea comunicatorilor portocalii… ca oferta USL este palida.
    In situatia economica si sociala in care a coborat Boc tara… nu sunt prea multe variante de urmat.
    Fie si numai ca poate impune mai multa seriozitate in actul de guvernare, in comparatie cu manelismul si improvizatia base-n bocilor, este un castig enorm pentru Romania.

  8. Plano, nici mie nu-mi place, crede-ma. Numai ca astept mai mult de la ei. Si sint prea multe ocazii cind portolacheii o comit, iar replica opozitiei este lesinata sau, pur si simplu, inexistenta.
    Dar stii ce ma doare cel mai tare?
    Cind si cind, cite un PDL-ist e prins cu mita-n sac, cu cioara vopsita sau cu rata-n gura. Cu dovezi, cu probe, cu logica, cu tot ce vrei. Cineva il intreaba: de unde ai avut bani? sau Cum a cistigat cutare licitatia? sau Ti-ai dat datoria la banca? Etc, etc, etc.
    Impricinatul, ce dracu sa mai zica, face pe mortu-n papusoi. La diferite intervale de timp, i se mai pune de citeva ori aceeasi intrebare. El, aceeasi politica.
    Ei bine, CE SE INTIMPLA? NIMIC! Totul cade in uitare. Pina cind apare o noua intrebare. Din nou, niciun raspuns. Si din nou uitarea.
    Si tot asa!
    Pai, VAZIND CA NU SE INTIMPLA NIMIC, cum sa nu faca astia din ce in ce mai nefacute? Cum sa nu le faca cu din ce in ce mai mult talent? Cum sa nu prinda tot mai mult curaj?

  9. :( ce-as mai putea sa comentez…?

  10. @ EPISTOLEpentruZEUS
    Asta-i de bine sau de rau?

Leave a Reply