George Serban

Dihotomia democratiei liberale

Actualizare pe langa subiect: Cred ca tot ce ar fi putut prezenta un interes maxim la congresul PNL s-a consumat astazi. Opinia mi-am prezentat-o. Inainte, nu dupa, cum fac unii sau altii. Nu intru in detalii pentru ca, oricum, n-as putea fi mai sugestiv decat au fost televiziunile. Una peste alta, intr-un limbaj pe care – zic eu – l-ar putea intelege si cei de la putere, as spune: … mishto partid, acest PNL!
Am parasit, cu regret, finalul evenimentului cultural de la Uniunea scriitorilor, exact la faza “private-party”, cu speranta ca voi mai prinde ceva din desfasurarea congresului. N-am prins “ceva”, am prins partea cea mai interesanta, cea mai spumoasa. Priveam sala si cineva din randul intai mi-a atras atentia. Fara intentie, menoria s-a derulat pe … repede-napoi.
Mi-am amintit ca peste 2 luni se implinesc zece ani de cand m-am alaturat liberalilor, parasind Partidul Democrat. Era in mai 2000. Dar memoria, a naibii, nu s-a oprit aici. S-a dus mai in urma, cu aproape un an. In 1999. Urma sa aiba loc o intrunire a Colegiului director la care se reinoia conducerea PD. Vasile Blaga, din totdeauna secretar general, m-a anuntat ca Roman ar dori sa candidez pentru functia de vicepresedinte, eventual cu relatiile politice. Am retinut ideea si am scris o declaratie de intentie. Am facut, insa,  si un lucru neobisnuit pentru vremea aceea sau, poate, neobisnuit pentru PD. Am anexat la candidatura si un program. Adica, ce as intentiona sa fac daca as fi ales vicepresedinte pentru relatiile politice. Am precizat ca intentia de candidatura ramanea valabila doar in conditiile in care se aproba si programul pe care il anexasem. Pe un bilet, separat, ii precizam lui Roman ca daca nu este de acord cu programul, sa nu prezinte cererea. Precizarea catre Roman nu era intamplatoare. Micul meu program avea o … “nuca tare”. Faceam o analiza a situatiei politice, anticipam o dezmembrare a CDR si consideram ca PD  trebuie sa se apropie de PNL.  Nu alianta, nu fuziune. Atat, doar. Sa se apropie de PNL. Scurt si la obiect!
La sedinta Colegiului director, Roman nu a prezentat cererea mea. Ma asteptam! In toamna, mi-am anuntat intentia de a parasi PD. La ultima convorbire cu Roman (au fost mai multe) i-am reamintit de ideea apropierii de PNL. Mi-a spus ca asa ceva nu este si nu va fi posibil.
Acum, priveam sala congresului, in mod special pe cineva din randul intai. Un om care, daca ne intersectam, schimbam cateva cuvinte neutre, ma saluta si ne departam. Nici acum, dupa zece ani, nu-mi iarta ca eu, … atunci, am plecat alaturandu-ma liberalilor …

Printr-o simetrie ciudata, PSD-PNL, inaintea congresului liberalilor,  subiectul fierbinte este … lista. Si intr-un loc, si in celalalt, se intra in congres cu doua opinii.
Unii sustin dreptul candidatului de a supune aprobarii congresului o lista a echipei de conducere a partidului, o lista blocata avand toate locurile ocupate cu persoane propuse de candidatul la presedintia partidului. Aruncata in derizoriu, prin insasi denumirea de “vot pe lista inchisa”, aceasta metoda de alegere a conducerii unui partid, metoda practicata in lumea democrata, este de fapt, ceea ce se numeste “sistemul motiunilor”. In realitate, acolo unde se practica acest sistem de alegere, metoda este utilizata pentru a opune un program politic altuia, intr-un deplin spirit al pluralismului.
Altii sustin ca votul pe “lista inchisa”, reprezinta o ingradire nepermisa a democratiei in interiorul unui partid, anuland spiritul votului uninominal.
Am vazut la recentul congres al PSD cum s-a transat aceasta disputa. Toti combatantii au uitat sa vorbeasca despre programul politic. In realitate, a existat un program politic al social-democratiei, poate cel mai amplu si mai articulat pentru Stanga romaneasca de astazi. Dar, din nefericire, proiectul de program apartinea lui Adrian Nastase care, in final, s-a retras din competitie. In rest, toata lumea buna a candidat in sistem … “uninominal pe lista”. Adica, a fost ales un presedinte, opozant al candidatului Mircea Geoana, care dorea votul pe lista inchisa. Victor Ponta, noul presedinte, va conduce partidul cu o echipa aleasa de congres in sistem … uninominal, alcatuita din apropiatii lui Mircea Geoana, pe baza unor liste, biletele si negocieri purtate prin cele mai selecte restaurante. Dumnezeu sa ne ajute ca flancul stang al frontului pentru apararea democratiei sa nu se mai desire! Sa se stabilizeze, sa se consolideze!
In partea dreapta, printr-o ciudata simetrie, tema este aceeasi dar in oglinda. Exista o motiune. Consistenta si convingatoare. Cel putin, pentru mine. Autorul ei, Crin Antonescu, este inflexibil. Vrea votul motiunii impreuna cu o lista de candidati care acopera toate functiile de conducere din partid. Daca la PSD, Ion Iliescu a declarat ca se retrage … cu brand cu tot, daca nu se renunta la “votul pe lista”, la PNL, prin ciudata simetrie la care ma refeream, Crin Antonescu a declarat ca nu va candida la presedintia partidului decat daca se va vota pe “lista inchisa”. Amandoi au castigat. In PSD s-a renuntat, cel putin in vazul lumii, la votul pe lista in timp ce, in PNL, pentru a nu se pierde “brandul” Crin Antonescu, s-a acceptat votul pe “lista inchisa”.
In ceea ce ma priveste, nu sunt un amator de scenarii, de tipul … “daca”. Daca PNL nu s-ar fi cuplat cu “gonflabila” Stolojan, (facandu-ma sa ma distantez, in proiectul Actiunea populara), partidul ar fi rezistat guvernarii PSD ” (2001-2004)? Ar fi putu ajunge PNL, condus de o gonflabila sa negocieze de pe pozitii de superioritate cu un PD, vlaguit, condus de alta gonflabila, Basescu? Daca PNL nu l-ar fi sprijinit pe Basescu sa ajunga presedinte (sprijin fara de care n-ar fi ajuns, vreodata) in defavoarea, pe termen mediu si lung, a unei tari si a unui popor, unde s-ar fi aflat astazi partidul ca forta politica? Scenarii … scenarii …
Lista sau fara lista! In aceasta dihotomie a democratiei liberale exista si oameni. Calin Popescu-Tariceanu, singurul prim-ministru, din ultimii 20 de ani, care a reusit sa iasa cu partidul, dupa o guvernare dificila, cu un scor mai mare decat cel de la inceputul guvernarii. Crin Antonescu, presedintele PNL, cu cea mai buna performanta electorala (conjuctural, vor spune carcotasii!) din istoria recenta a partidului. Ludovic Orban, unul dintre oamenii a carui aparteneta la liberalism este in afara oricarei indoieli.
Aflu cu surprindere ca, in situatia iminenta a castigarii presedintiei partidului de catre Crin Antonescu (al carui sustinator sunt), in sistemul votului pe “lista inchisa”, Calin Popescu Tariceanu va avea statutul de … invitat permanent la sedintele conducerii operative, iar Ludovic Orban va ramane pe dinafara. Imi cade greu asta. I-as fi putut da credit nelimitat lui Crin Antonescu, intr-o Romanie normala. Romania, insa, este o tara ocupata. Romania este in stare de razboi, pentru apararea democratiei, pentru viitorul ei. Crin Antonescu are nevoie de o echipa in care sa se poata exprima si cei care pot avea, potrivit sustinerii lor in partid, opinii semnificative. Imi este greu sa inteleg de ce Crin nu a facut un pas in afara cercului de inflexibilitate pe care singur si l-a trasat. Un vot pe motiuni, in sistem de liste acoperite prin proportionalitate de catre toti contracandidatii, m-ar fi pus in situatia de a nu fi nevoit, vreodata, sa ma intreb: … cum ar fi fost daca?
Succes Crin! Succes Calin! Succes Ludovic! Succes PNL!

10 Responses to “Dihotomia democratiei liberale”

  1. Sincer imi pare tare rau ca Orban si Antonescu nu mai vor sa lucreze impreuna. Impreuna erau puternici.
    Ce se intampla in PNL nu imi este indiferent.
    Sper ca de la PNL sa nu emigreze politicieni la asa numitii “independenti”
    O zi buna!


  2. Toni

    Lista înseamnă o echipă. Unită în jurul unei personalităţi şi a unui program. Cu un mandat strict limitat în timp. Dacă reuşeşte, contractul se prelungeşte aproape automat. Dacă nu, nu. Altă echipă, alt conducător, alt program.
    E simplu.
    E democratic.
    E pragmatic.
    E corect.
    Aberaţia susţinută de Orban, c-ar fi vorba de un sistem “colectivist” (?!) mă chiar revoltă!
    La PSD se vor culege cât de curând roadele prostiei de-a vota un talmeş-balmeş de persoane, fiecare reprezentând alt interes şi alt program (dacă de vreun program poate fi vorba!).
    Altă aberaţie orbanistă este că rezultatele sistemului uninominal se vor vedea peste decenii, cam după 50 de ani (!!!).
    Aici n-ar prea fi nimic de comentat. Ceauşism curat!
    Dacă el crede sincer în ce spune, e de plâns.
    Dacă emite doar sub impulsul frustrării, l-aş înţelege, dar nu l-aş scuza!
    Dar ar fi recuperabil. În prima situaţie, nu.
    Experienţa ne-a arătat că oamenii nu votează persoana, pe care nici măcar nu o cunosc, ci partidul care o propune, şi asta nu din cauză că ar avea vreo idee despre programul politic, nici 30% dintre alegători nu-l cunosc, ci pentru că sunt atrase de personalitatea care conduce-l. Preşedintele. Chiar “de onoare”, vezi Ion Iliescu.
    Interesant e că preşedintele, nomine odiosa, ferocele promotor al uninominalului, îşi recunoştea prostia în campanie, când a dezlănţuit o violentă campanie negativă despre opozanţi, prezentându-i ca fiind o echipă, o listă, bineînţeles a celor mai corupţi şi compromişi, în opinia lui.
    Nu candida Geoană, ci Iliescu, Hrebenciuc, Vanghelie, Voiculescu, Vântu, Patriciu ş.a.
    Nu un candidat, ci o echipă!
    Culmea perfidiei! Şi a lichelismului!
    În fine, de mortuis…
    Şanse ar avea şi candidaţii independenţi cu o notorietate ridicată, dar alegerea lor produce o fragmentare a reprezentării şi favorizează traseismul parlamentar. Două boli cronice şi aproape fatale pentru stabilitatea democraţiei.
    În plus, uninominalul, cum bine observa investigatorul politic Mugur Ciuvică, a dus la o creştere exponenţială a şpăgii electorale, fiecare candidat ştiind de-acum la ce porţi poate să bată şi cui îi poate oferi şpaga de campanie.
    Am impresia că “liberalismul” a ajuns un cuvât căruia fiecare îi atribuie acel înţeles care-i satisface ambiţiile personale, de moment.
    N-ar strica niţică culturalizare politică, o seminarizare, o sincronizare cu liberalismul euro-atlantic.
    Poate aşa s-ar mai lămuri fiecare ce este, de fapt!

  3. SPIONUL RUS VOLODYA TISMANETKY ESTE PRINTRE NOI !
    ( DOCUMENT OFICIAL AL CIA )
    Pentru cei care se indoiesc ca Volodya Tismaneanu este spion rus ….rog sa deschda si-te ul oficial CIA ( The Central Intelligence Agency )

    DESCHIDETI:  Larry L. Watts Intelligence Reform in Europe’s Emerging Democracies
    CONTINUATI : 1. Intelligence Reform in Europe’s Emerging Democracies — Central …Intelligence Reform in Europe’s Emerging Democracies – Conflicting … Larry L. Watts a former Rand consultant and adviser on military reform to the …
    2. http://www.cia.gov › … › Studies in Intelligence › studies › vol48no1 – Cached – Similar

    LA SFARSITUL ARTICOULUI LA CAPITOLUL DESPRE SECURITATEA ROMANA CITITI:
    Footnotes
    32. The loyalty of Romania’s first head of domestic intelligence, Dr. Virgil Magureanu, was suspect for these reasons. Magureanu was named to the post in March 1990 primarily on the basis of his “dissident” status when teaching at the communist party’s social science academy during the 1980s. He hid his previous membership in the Securitate from the authorities that named him to the post (an affiliation exposed in the press only years later). Immediately after his appointment, in April 1990, he met secretly with KGB Chief Evghenii Primakov without informing political authorities in Romania. The Romanian presidency and government remained unaware of Magureanu’s Soviet contacts until 2003, when the Western services that monitored those contacts informed Bucharest. Magureanu’s activities, the fact that the CIA chief in Bucharest during 1990-92, Harold James Nicholson, was later exposed as a Soviet agent, and the 1993 Ames incident, effectively rendered closer intelligence relations with the West impossible during the first half of the 1990s.

    33. One Russian agent, known as “Volodya,” was particularly active with journalists and intellectuals in the mid- and late-1980s. Individual Securitate officers were still targeted and turned the old fashioned way, but institutionalized penetration of the services was ended and service relations discouraged. Securitate officers working under diplomatic cover abroad, for example, were forbidden to accept any invitations to Soviet embassy functions.

    – Plasarea lui Volodya in comentariul despre Securitatea Romana este evidenta. Nu cred ca ar exista alt Volodya in viata politica sau jurnalistica romaneasca. ACEST MATERIAL A FOST PLASAT SA-L DESCONSPIRE PE MAGUREANU ( SEF SIE) SI PE AGENTUL VOLODEA TISMANEANU !
    IN SERIALUL” DESCONSPIRAREA UNUI SOBOLAN ROSU” DE 12 ARTICOLE VOI PREZENTA DOCUMENTELE SERVICIULUI FRANCEZ SI ENGLEZ DESPRE ACELASI AGENT VOLODYA.-
    Robert Horvath Deva cineast USA
    Cititi ARTICOLUL ANTERIOR ” O LOVITURA TERMINALA PENTRU REGIMUL BASESCU. AGENTUL ROSU VLADIMIR TISMANEANU A INTRAT IN USA CU UN PASAPORT SI UN NUME FALS ! ”
    http://devanewyork.blogspot.com/

  4. Crin si-a asumat riscul votului pe lista, pentru a-si alege echipa.
    In conditiile in care PSD si-a improspatat conducerea… e greu pentru liberali sa obtina un scor electoral mai bun decat cel de la prezidentiale.
    Crin ..bun de gura, comod la… munca!
    Avantaj pe termen mediu pentru Tariceanu!

  5. Va dau si eu o dichotomie pe care am capatat-o azi, de la episcopul nostru Mihai, intr-o conversatie particulara:

    ” Unii traiesc de parca totul ar fi un miracol, iar altii traiesc de parca miracolele nu ar fi posibile”.

    Nici vorba de PSD-PNL , Liste-neliste, Antonescu-Orban.
    Voi…cum….


  6. Toni

    Petre Roman e acum în PNL. Coleg nu numai cu tine, dar, guess what ?!, coleg şi cu aproape nonagenarul Radu Câmpeanu, omul care, pentru mine, reprezintă liberalismul românesc.
    Interesant, după ce l-a scos cu tancul din sediul PNL asaltat de mineri şi a promis mulţimii isterizate că-l conduce direct la aeroport, pentru că “s-a demascat”.
    Ciudate feste îţi joacă viaţa, nu-i aşa?!
    În viaţă, caracterul contează.
    În politică, nu prea…
    A propos, Petrică era în rândul întâi. Radu Câmpeanu unde stătea?!

  7. @Toni Radu Campeanu statea in prezidiu

  8. De ce voia Orban sa candideze singur?….. :)


  9. DANIELA

    Eu cred ca este exact ce trebuie in acest moment,un lider puternic ce poate face fata atacurilor,inteligent dar nu inert,care are defecte ca orice om dar suplineste prin carisma si echipa.Sa fim seriosi ,unde era PNL daca acum un an nu era ales CRIN ANTONESCU?probabil in remorca PDL si la viitoarele alegeri nu lua nici 5 la suta.

  10. [...] Darius, Daurel, Dionis, Dispecer, Dumitru, Eftimie, Lord D’If, Flavius, Florin, Geeo, George, George, Ion, Ionuţu, Joaca, Măce, Marcus, Marius, Mârlanul, Mercu, Mihnea, Mikael, Mircea, Mirko, My [...]

Leave a Reply