George Serban

FRONT FARA TRANSEE

(titlu plagiat dupa Petre Salcudeanu)

Am petrecut seara in compania unui cuplu, cu varste intre 45 si 55 de ani. Ea farmacista, el inginer automatist. Ea USL ista, pana la moarte, el basist pana la o alta moarte pentru ca nu pareau dispusi sa ajunga la consens, nici atunci.
Amandoi aveau o “bogata cultura” de televizor.
Constatarile mele, bazate, in totalitate, pe afirmatiile lor:
- program de munca relaxat, fara ore peste program, cu 3-4 zile libere, in medie pe luna, “asumate”, in afara sarbatorilor legale;
- venitul mediu lunar, pe cuplu, in jur de 1200€;
- ultima piesa de teatru, de care isi aminteau, era din timpul liceului … “cu clasa”;
- ultimul film, vazut pe ecran mare, cu multi ani in urma, era un film american, dublat in limba bulgara, intr-o excursie la un 1 Mai;
- ultimul film, vazut pe micul ecran, singurul pe care il vizioneaza, cu regularitate, impreuna, renuntand la “emisiunile politice”, pe care intotdeauna le vizioneaza separat pe televizoare diferite, a fost “Las fierbinti”, de saptamana trecuta; mi-au spus ca vor trebui sa plece, sa nu-l piarda pe cel din aceasta seara;
- ultima carte citita … nu exista;
- am inteles foarte greu ce vroiau sa spuna pentru ca se intrerupeau unul pe celalat, asa cum, probabil, vazusera la televizor si, peste toate astea, nu puteau “invarti” mai mult de trei – patrusute de cuvinte, aceleasi pe care le stiu si cei pe care ii privesc, seara de seara.

Asta este Romania de azi! Sa fie si cea de maine?! Pentru ca Romania de poimaine se recladeste, peste mari si tari. Copii ca ai celor de tipul personajelor mele, atunci cand vor face excursii in America, in Canada si – de ce nu? – in Spania, in Italia, in Franta, vor fi surprinsi sa vada noi cătune, noi localitati, denumite Slanic, Vintu de Jos, Slobozia, Vanju Mare, dupa modelul american. Cred ca asa va fi Romania de poimaine, acolo, nu aici, cladita … ca bobitele unei picaturi de mercur scapata … neglijent sau cu indiferenta pe masa.
Si, totusi, exista un front al bombastic numitei “lupte pentru Romania”. Un front in care luptele nu se mai duc din transee pentru ca este mult mai confortabil in fotoliu, la televizor, privind niste surogate de jurnalisti si de politicieni (cu unele, dar putine, exceptii absolut respectabile) care repeta, intr-un limbaj al evidentei lipse de cultura, aceleasi intrebari si aceleasi raspunsuri stereotipe.

Leave a Reply