George Serban

La razboi, birjar! … Ne vedem maine!


11 Responses to “La razboi, birjar! … Ne vedem maine!”

  1. Buna dimineata George. ne intalnim la Guvern

  2. Buna dimineata! :

  3. @Lilick asa va fi :)

  4. @Cody, la Guvern ne vom intalni cand vor ajunge ai nostri acolo si vom merge sa-i ovationam iar ei se vor face ca nu ne cunosc. pentru ca asa-i viata dintotdeauna, oriunde. Dar mai bine cu ei decat cu astia… si asta nu vom putea schimba noi. Noi vom incerca sa schimbam doar ceea ce se poate si este raul cel mai mare.

  5. [...] , la Adinuca , la Gabriela Stavitski , la Codeus , la Carmen , Supravietuitor , cititi ce vreti voi,cititi carti ca [...]

  6. @Theodora, buna dimineata!


  7. lucia

    ‘Ce să vă spun! Iubesc acest popor bun, blînd, omenos, pe spatele căruia diplomații croiesc charte și resbele, zugrăvesc împărații despre care lui nici prin gînd nu-i trece; iubesc acest popor, care nu servește decît de catalici tuturor acelora ce se înalță la putere – popor nenorocit care geme sub măreția tuturor palatelor de ghiață ce i le așezăm pe umeri”.Mihai Eminescu 1877.Curierul de Iasi.
    Sunt alaturi de voi!

  8. Cred că Oprescu n-a trăit sub Ceauşescu.
    Altfel s-ar mai fi gândit.
    Nici un dictator nu şi-a luat, vreodată, vreun doctorat.
    Nici vreo diplomă de licenţă.
    Poate nevastă-sa, cu japca.
    Oricum să reţinem partea finală:
    “Te lupţi puţin, şi-ai reuşit!”
    Să fie!

    P.S: Pentru cine a uitat, studiile celor trei.
    De Ceauşescu nu cred c-a uitat cineva!
    Poate Oprescu…

    Hitler:
    În şcoala primară a fost un elev bun. Însă la gimnaziu, în Linz nu s-a remarcat. Potrivit dascălilor lui, a fost „un elev inteligent, dar fără nicio dorinţă de muncă”. Nu îi plăceau ştiinţele naturale şi matematica, era înclinat mai mult către artă. În 1907, la 18 ani, Adolf avea ambiţii să devină un pictor cunoscut, ca marii lui idoli. După moartea părinţilor, s-a mutat în 1907 la Viena, unde a încercat să se înscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a reuşit să treacă examenele de admitere. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a marcat mult. După cum afirma el însuşi, „Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost în stare să o iubesc”. Dovada poate fi un poem scris în memoria mamei sale. Timp de şase ani a dus o viaţă mizeră în cele mai sărace cartiere ale oraşului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta şi vindea în cafenele.

    Stalin
    La opt ani, Soso a început învăţătura la şcoala bisericească din Gori. Când a intrat la şcoală, Stalin era într-un grup de elevi foarte eterogen. Stalin şi colegii lui de clasă erau, în cea mai mare parte, georgieni şi vorbeau una dintre cele şaptezeci de limbi caucaziene, dar la şcoală au fost siliţi să folosească rusă. Chiar şi atunci când vorbeau ruseşte, profesorii ruşi îşi băteau joc de Stalin şi de colegii lui datorită accentului lor georgian. Stalin era ridiculizat şi de cei care erau fii de preoţi sau de negustori. Ei îşi băteau joc de uniforma lui şcolară jerpelită şi de faţa lui cu urme de vărsat de vânt. Tânărul Iosif a învăţat să-şi învingă adversarii intimidându-i. El a exploatat slăbiciunile colegilor, bătându-şi joc cu brutalitate de ei. Pentru a evita confruntările fizice, îi batjocorea acuzându-i că folosesc violenţa ca pe un “înlocuitor pentru creier”. Stalin şi-a impus autoritatea asupra celor din familii bogate. Deşi mai târziu Stalin a căutat să ascundă aceste origini georgiene, pe timpul copilăriei sale era fascinat de folclorul local. Poveştile pe care le citea vorbeau despre muntenii georgieni care luptaseră vitejeşte pentru independenţa ţării. Eroul favorit al poveştilor lui Stalin era un tâlhar legendar din munţi numit Koba. El le-a cerut colegilor de clasă să-l numească Koba şi acest nume a devenit şi primul său pseudonim ca revoluţionar. În scurtă vreme a devenit cel mai puternic sportiv şi cel mai bun la învăţătură. El a strălucit în şcoală şi a fost premiant, iar când a împlinit 14 ani a fost răsplătit cu o bursă la Seminarul teologic din Tiflis, o instituţie a bisericii ortodoxe ruse, unde a început să înveţe din 1894. El era plătit pentru cântatul în cor, bani care se adăugau la mica sa bursă. Deşi mama sa a vrut ca el să devină preot (chiar şi după ce devenise conducătorul Uniunii Sovietice), Stalin a intrat la seminar nu datorită vreunei vocaţii religioase, ci datorită faptului că era una dintre puţinele opţiuni educaţionale disponibile, atâta vreme cât guvernul ţarist nu dorea să permită existenţa unei universităţi în Georgia.
    Implicarea lui Stalin în mişcarea socialistă (pentru a fi mai exacţi, în acea ramură care mai târziu se va transforma în mişcarea comunistă), a început în seminar, de unde a fost exmatriculat în 1899, după ce nu s-a prezentat la examenele programate. El a lucrat timp de un deceniu ca ilegalist în Caucaz, fiind arestat în mai multe rânduri şi, în cele din urmă, exilat în Siberia, între 1902 şi 1917.

    MUssolini:
    Şcoala elementară o face în Dovia. Natura sa rebelă şi indisciplina sa “naturală” se văd încă din timpul frecventării şcolii secundare, la Predappio, pe care a terminat-o cu greu, la 14 ani, fiind de mai multe ori aproape de exmatriculare. Trimis apoi la Faenza, la un liceu al Călugărilor Silezieni, se revoltă din nou, contra ordinii şi diciplinei impuse, fiind exmatriculat. Trimis în cele din urmă la un liceu public din Forlí, îl termină cu dificultate datorată, din nou, naturii şi comportamentului său anarhice. După terminarea liceului, pentru o scurtă perioadă de timp, a predat într-o şcoală elementară. În 1902, pleacă în Elveţia unde trăieşte pe apucate, prestând tot felul de munci necalificate. În timpul şederii sale în Elveţia, a intrat deseori în conflicte cu poliţia locală pentru vagabondaj şi încăiereri. În 1904 se întoarce în Italia pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu. Predă, din nou, în şcoli elementare, între 1907 – 1908. În 1909, se mută în Trent, Austria, astăzi Trento, Italia, unde a lucrat pentru un ziar de orientare socialistă, lucrând, în acelaşi timp, la câteva din scrierile sale timpurii. Din nou, intră în conflict cu autorităţile locale, de data asta cu cele din Austria, pentru poziţia sa public revanşardă faţă de pretenţile teritoriale ale Italiei la regiunea din jurul oraşului Trent. Ca urmare, este expulzat din Austria. După reîntoarcerea în Italia, editează un ziar socialist în Forlí, şi, ulterior, devine editor la un alt ziar socialist, “Avanti!”, considerat la vremea respectivă cel mai important ziar socialist din Italia.

  9. Încă una şi mă duc. Să prind birja.
    La ce i-a servit lui Geoană excedentul de şcoală în bătălia cu chiombu’?
    La nimic.
    Ca să nu mai amintesc de Năstase.
    Poate, dacă ar fi fost o cursă cu handicap…
    Nici Constantinescu n-a câştigat datorită doctoratului.
    Nu mai spun că Iliescu era pe-aproape. Ca studii.
    Aşa că…
    Hai că pierd gongul!
    Sau clopotul!
    Let’s fuck the bastard!

  10. [...] a fost solidara cu iesirea in strada, iar Lilick, Theodora , Adelina, Ela, Ioana, Manuel, Cepeca, George Serban, Epistole pt. Zeus, Codeus sau Kinr nu au lipsit de la [...]

Leave a Reply