George Serban

o dimineata … pierduta!

Prin minte imi trece intrebarea: cand a murit Clody Berthola? Ea juca, oare, in piesa pe care am vazut-o cu multi ani in urma?
Astfel de ganduri ti le trimite, probabil, cineva de sus, de foarte sus, cand simte ca esti pe cale sa explodezi.
A fost o dimineata de tot rahatul. Am avut doua intalniri. Cu un om si cu un stomatolog. Ca sa fiu corect, era aceeasi persoana dar om a fost pana am deschis gura, Agenda zilei mi-a facut-o stomatologul. Imi face el ceva acolo de cateva saptamani. Mi-a zis sa fiu cuminte, eu n-am fost! Am mancat popcorn cu Mariuca, s-a stricat ceva si … a bagat cutitul in mine! La propriu … Pasesc pe varfuri si scrasnesc din dinti. Ca sa nu ma doara mai tare, nu deschid televizorul. N-au decat sa-l puna presedinte pe viata, sa guverneze cu ala mic’ in brate, cum am vazut eu intr-un film SF cu unul cu o burta mare din care, din cand in cand, unul mic scotea capul, facea niste mascari si intra la loc. Si asta se poate intampla si nu ma intereseaza!
Scriu, pentru ca de scris poti scrie scrasnind.

Am venit cu o masina din locul … durerii. Soferul era mic, gras, ras in cap. Avea o sapca cu cozorocul intors, alba, pentru ca daca nu e alba nu se vede ca e soioasa. Fredona. Ma rog, asa credea el. Radio cam tare. Erau din alea cu accentul pe ultima consoana: te iubesccc … te mananccc … te faccc si, in sfarsittt o vocala … inimaaaaaaa. Incep si eu sa fredonez in barba niste cuvinte care nu se pot reproduce si nici nu au acelasi efect pentru ca ale mele se termina cu …zdă,… lă,…ti oricum, nu-mi iesea deloc. Scrasnesc si, absent, ma uit pe geam. Vezi lucruri pe care nu le observi atunci cand conduci. Vad o mizerie de nedescris. Imi aduc aminte de ianuarie 2008 la Frankfurt si la Hanovra. Observ cu mirare pe niste panze uriase ca urmeaza un Magic Craciun. Ma bucur pentru ca asta inseamna vacanta. Ma intristez cand il vad in apropierea Craciunului magic pe Vadim rasturnat intr-o parte, cu gatul indoit dar sustinand ca doar el ne va aduce dreptatea. Ma intreb ce cauta pe aici, el trebuia sa aduca dreptatea in alta parte a Capitalei.
Inchid ochii resemnat cu durerea care imi coboara din dinti in suflet si pentru a nu o lasa sa coboare mai jos ii spun soferului sa dea radioul mai incet. Ma intreaba de ce, nu va place? Zic: nu, dar nu ma aud! Vorbiti la telefon, insista curios? Nu, ii raspund, vorbesc singur! Aaa, bine sefu’ si-l da mai incet. Mi-am dat seama! Astia te inteleg doar daca te comporti ca ei. Imi fac, in gand, socoteala cati dintre ei ar trebui sa plece ca sa nu mai iasa Basescu in 2009. Aproximez, il adaug pe Liiceanu, Patapievici si inca vreo cinci si am cifra exacta cu o eroare mica, sub 30%. Cifra exacta o stiu dar cum i-as putea face sa plece nu-mi trece prin cap.
He, he, he, suna Vlad! Strang din dinti, nu-i raspund si televizorul nu-l deschid nici de-al dracu’. El, Vlad, daca afla ca ma doare, se bucura asa cum si eu ma bucur cand aflu ca pe el il doare ceva. Doar asta inseamna sa impartim si durerile dar si bucuriile!
Deja gandul ma duce la Sorinel. Nu Sorinel Pustiu’. Vorbesc de Sorin Oprescu pentru care m-am bucurat foarte mult cand ne-a scapat de cersetorii de spaga. Sigur, nu de toti! Ce face el, Sorin, acolo singur la primarie, ma intreb? Nu stiu! Daca nu pot sa vad ce face, incerc macar sa aflu ce gandeste. Intru pe blogul lui sa-i las un mesaj. Aflu ca blogul lui Sorin Oprescu – Primarul general al Capitalei este in constructie si va fi gata in septembrie 2008. Aha, ma gandesc, sa mai astept pentru ca nu mai e mult.
Tot nu deschid televizorul.
Cand o vorbi Geoana pe intelesul oamenilor destepti, atunci il deschid. Dati-mi un semn!

Leave a Reply