George Serban

Oamenii din jurul lor – partea II-a – din jurul celor pe care nu-i cunosc


Am scris despre oamenii din jurul celui pe care il cunosc. Am scris despre o relatie stupida si perversa, dintre un om care se foloseste de imaginea publica a altor oameni, intr-un fel complici, pentru a-si ascunde ticalosia sa si a camarilei. Oamenii din jurul acestui … om au ca menire: slugaritul si cardasia.
Acum, vreau sa scriu despre doi oameni pe care nu-i cunosc, nu stiu despre ei altceva decat ceea ce razbate din mass media sau din literatura.

Primul se numeste Silvio Berlusconi. Nu l-am intalnit vreodata, nu-l cunosc. Mi s-a parut comic, uneori caraghios, alteori facand gesturi deplasate. Un om spontan, cu impulsuri necontrolate.
Am cunoscut oameni care, fara vreo legatura cu Berlusconi, fara sa-l cunoasca personal, cred in politica lui. Oameni de afaceri care nu s-au imbogatit si nici n-au saracit sub Berlusconi. Oameni care, la adoua sau a treia generatie, conduc afacerea familiei. Oamenii acestia au scoala, sunt instruiti. Zambesc ingaduitori la ispravile lui Berlusconi dar nu vad o alternativa. Am cunoscut oameni de afaceri care s-au distantat de Berlusconi, alaturandu-se celui mai inversunat adversar al acestuia, Giancarlo Fini. Toti, il respecta, in continuare, pe Berlusconi.
Berlusconi are adversari politici, in afara si in interiorul propriului partid. Berlusconi, in felul lui mistocar, isi respecta adversarii. Fini n-ar fi ajuns presedintele Camerei Deputatilor fara sprijinul lui Berlusconi. Adversitatea politica dintre ei este maxima. Berlusconi nu a luat niciodata in calcul, schimbarea lui Fini din pozitia pe care a ocupat-o cu sprijinul sau.
Berlusconi are multi prieteni – si prietene, bineinteles! – in lume, printre care actuali sau fosti sefi de stat sau de guvern.
Toate aceste lucruri le stiu din doua surse.
Una publica si se bazeaza pe informatii accesibile tuturor celor care urmaresc presa si posturile de televiziune (si altele decat cele romanesti).
O alta sursa este privata pentru ca am cunoscut doi oameni din anturajul lui Berlusconi.
Primul se numeste Renato Schifani si este presedintele Senatului. Este, poate, mult spus l-am cunoscut. A facut o vizita, gazdelor mele, a ramas la cina si a avut loc un dialog, vorbind mai mult el. Este un politician vechi, fost crestin-democrat, alaturat lui Berlusconi din prima clipa a intrarii acestuia in politica. Mi-a facut impresia unui om scortos, infatuat (as spune ca avea si de ce) care nu vorbeste despre Berlusconi, despre partidul sau si nici, lacrimand, despre “italieni”, adica varianta latina a “românilor”. Cand vorbeste despre politica, foloseste persoana a I-a singular, pentru a da forta cuvintelor si pentru a nu lasa impresia ca s-ar putea sustrage raspunderii fata de eventuale esecuri ale politicii guvernamentale. Dialogul meu cu el a fost scurt. A venit vorba despre Romania. Eram “onorevole”. Asa se numesc, la ei, parlamentarii fosti si cei in exercitiul mandatului. Prin urmare, asa ca intre “onorevoli”, m-a intrebat ce orientare politica am. I-am spus ca liberal. Tot ce stia despre Romania, parea sa fie problema infractionalitatii romilor. Pentru a-i largi evantaiul informatiilor, i-am pus o intrebare care a asternut tacerea pe terasa. Pana si amicii rusi m-au privit … adanc. L-am intrebat, zambind, daca stie, cumva, in ce masura a fi un inculpat intr-un dosar penal si a te sustrage judecatii este un obicei (de fapt, am zis “un tic”) al liderilor din Partidul Popular European. Pret de cateva secunde bune, s-au auzit valurile marii. Mi-am dat seam imediat ca, desi eram amandoi “onorevoli”, intrebarea mea l-a facut sa se gandeasca la alta persoana decat cea la care ma gandeam eu. Nu l-am lasat sa inspire aerul curat al Tyrenianei si i-am explicat despre cine-i vorba. Fata crispata i s-a luminat, mi-a decalarat ca trebuie sa fie vorba de o exceptie nefericita. Pana a plecat, m-a ignorat. Va pot spune ca avea doi ofiteri de protectie cum vezi doar in filme.
Al doilea personaj, din anturajul lui Berlusconi, pe care l-am cunoscut, se numeste Valentino Valentini. Pe Vale, chiar pot spune ca l-am cunoscut. Si el este “onorevole”. De fapt, in Italia, daca nu esti “excelenta”, “onorevole”, “comendatore”, “dottore” sau, macar, “inginiere”, ma intreb ce poti fi?!
Va fac cunostinta cu Valentini, in filmuletul de mai jos, in care il veti regasi insemnat cu un cerc rosu. El este deputat si, in acelasi timp, seful Cancelariei presedintelui Consiliului de Ministri. Este alaturi de Berlusconi, aproape de la inceput.

Aveam laptopul la mine. Dupa ce ne-am cunoscut mai bine, l-am invitat pe Valentini sa privim impreuna imaginile de mai sus. S-a distrat copios. Mi-a spus ca a vazut imaginile de mai multe ori, in diferite imprejurari, dar atent la altceva, niciodata nu le-a privit asa cum i-l aratam eu. Mi-a spus ca din experienta lui, un astfel de comportament este atipic, – rarisim, a zis – si nu poate fi al unui sef de stat. Glumind, a zis ca sau statul respectiv nu are sef , sau acel sef de stat nu are … stat. Mi-a explicat ca, inaintea unei astfel de reuniuni, analizeaza lista participantilor si ii pregateste lui Berlusconi o nota cu toate “nimicurile” care trebuie discutate … la brateta, intre patru ochi, cu alti sefi de stat sau de guvern. Mi-a mai zis ca, il insoteste pe Berlusconi la astfel de evenimente, il preseaza sa nu piarda timpul in conversatii inutile dar niciodata nu reuseste sa epuizeze lista pe care i-o face. Toti cei de acolo erau implicati in astfel de discutii sau se cautau din priviri pentru a se apropia unul de celalat. Vale mi-a explicat ca este la fel de neobisnuit faptul ca Basescu nu avea ce sa discute cu cei de acolo, pe cat de neobisnuit este faptul ca nimeni nu avea ceva de discutat cu presedintele Romaniei. Mi-a zis ca pare imaginea unei tari, marginale, perfect izolate.
Valentini mi s-a parut un tip senzational. Pasionat de munca lui. Se vede dupa cum vorbeste. Un om cult care se vede ca foloseste cele cinci limbi straine pe care le cunoaste foarte bine. Are o solida cultura politica si economica. Cunoaste foarte bine situatia politica din principalele tari ale lumii. Cunoaste, neasteptat de bine, situatia politica din Romania.
Am discutat mult cu el si mi-a facut o reala placere.
Cu Vale

Am inceput, mai mult in gluma, o discutie despre nazdravaniile sefului sau. Mi-a vorbit deschis, amuzat, fara nici o incercare de a se eschiva. Mi-a povestit cum sta cu ochii pe el, cum ii scapa uneori sau cum, alteori, incercand sa fie alaturi de el pentru a-l proteja, s-a trezit “inasand-o” mediatic el, in locul sefului. Vale are mult umor cand glumeste. Cand vorbeste despre politica, despre guvernare, fizionomia i se schimba, devine aceea a unui om care se concentreaza. Se concentreaza nu sa nu minta, se concentreaza pentru ca ii place sa vorbeasca despre politica.
El m-a provocat sa vorbim despre Romania. I-am atras atentia ca nu am nici o calitate oficiala si exprim doar opinii personale. Mi-a spus ca, atunci cand e in sort si slapi, cand bea o grapa cu prietenii, exprima si el doar opinii personale.
Mi-a spus ca, in opinia lui, cea mai buna perioada in evolutia Romaniei, dupa caderea comunismului a fost aceea din timpul guvernului Adrian Nastase. Si-a amintit ca, in urma cu un an, ma rugase sa-l salut pe Adrian Nastase din partea lui. Am schimbat subiectul repede, pentru a nu fi obligat sa-i marturisesc ca, desi l-am intalnit, am uitat.
Mi-a spus ca Berlusconi a avut o relatie foarte buna cu Adrian Nastase si cu Tariceanu. Cu Nastase a avut chiar o relatie de prietenie mai speciala desi politic se aflau pe pozitii diferite. Vale mi-a spus ca ei, incluzandu-l si pe Berlusconi, regreta foarte mult involutia economica a Romaniei dupa alegerea lui … (ii reaminteam numele lui Basescu).
A trebuit sa-i explic – si m-a ascultat cu multa rabdare – despre faptul ca evolutia buna a economiei romanesti s-a datorat, in buna masura, guvernarilor anterioare care si-au asumat un cost politic foarte mare, luand masuri fara de care asanarea economiei si stabilizarea macroeconomica nu ar fi fost posibile. M-a impresionat ca stia putine lucruri despre perioada aceea si mi-a cerut detalii. Apoi, i-am explicat ca in timpul guvernarii liberale, sub conducerea lui Tariceanu, economia romaneasca a avut cea mai mare crestere economica, intr-un mediu politic si social alterat foarte mult de prezenta nociva, aproape criminala a lui Basescu si a PD. A vrut sa stie mai mult si i-am dat detalii. Desi, in sort si slapi, vroia sa stie cat mai mult.
Va dati seama ca un astfel de om te poate face sa-ti schimbi parerea si despre omul pentru care lucreaza?
Vale poate fi si un tip “de gasca”. Ii place sa inoate, ii place sa glumeasca, ii place sa cante si sa danseze. Stie sa se simta bine, fara sa-i deranjeze pe cei din jur cu prezenta lui. Dimpotriva.
In seara zilei onomastice a Mariucai, intr-un fel, pot spune ca a preluat initiativa.
De ziua Mariucai

Valentini a insistat sa le transmit salutul lui premierilor Nastase si Tariceanu si dorinta de a relua legatura. Puteti fi siguri ca in cele cateva ore de dicutii, in short si slapi, s-a spus tot ce era de spus despre Romania cea adevarata si actuala ei guvernare. Am retinut o expresie eleganta a lui Valentini: “din pacate pentru toti, dar in special pentru Romania, politica sa este extrem de confuza”. Sper sa fi contribuit la a face politica romana mai clara.

In continuare, vreau sa scriu cateva fraze despre un alt om de stat important. Se numeste Vladimir Putin. Si despre el, stiu foarte putin. Chiar mai putin decat despre Berlusconi. Putin mi-a parut de la inceput un personaj interesant. S.U.A. a avut un presedinte fost director general dar niciodata n-a avut un presedinte fost agent operativ, ofiter de spionaj, intr-o tara ostila. Rusia a avut un astfel de presedinte, are un astfel de premier si, foarte probabil, va mai avea un astfel de presedinte. Toti trei sunt … Vladimir Putin. Imaginea lui Putin este foarte bine protejata. Unui ziarist care a scris despre o presupusa relatie a lui Putin cu o gimnasta, i s-au intamplat lucruri neplacute. In rest, din ceea ce razbate dintr-o presa precauta, se contureaza personalitatea fireasca si naturala a unui fost agent de spionaj, in serviciul comandat.
Ca amanunt, Putin se afla intr-o relatie de prietenie cu Berlusconi. In relatiile dintre Rusia si Italia se simte apropierea dintre cei doi.
In ultimii doi ani, am cunoscut mai multi rusi. In mod special, doi ambasadori in tari occidentale si familia Cernomardin, a fostului prim ministru din perioada lui Eltin. A fost o experienta deosebita. In primul rand, mi-a facut placere sa exersez limba rusa si sa constat ca nu am uitat-o complet. Am cunoscut oameni interesanti, inteligenti, performanti in profesiile lor. Sportivi, cunoscatori a cel putin trei limbi straine, probabil gata sa faca fata oricarei insarcinari.
Daca nu le placi, scurt, din prima clipa, mai bine pleci. Daca le-ai placut, esti prietenul lor.
Mi-au cerut explicatii asupra politicii reticiente a Romaniei in relatiile cu Rusia. Ce dracu sa le spui unor astfel de oameni? Sa le vorbesti unor oameni intre 40 si 50 de ani depre reflexe tragice din istorie? Sa le vorbesti despre comunism unor oameni mai “integrati” in lumea occidentala decat multe tari din UE?
Le-am spus adevarul. Nu i-am surprins. Se spune ca rusii au nostalgia comunismului. Nimic mai fals. Rusii daca au vreo nostalgie istorica, aceea e nostalgia imperiului si nu a comunismului.
As incheia cu un detaliu marunt dar, in opinia mea, semnificativ.
Victor Cernomardin, fostul premier al lui Eltin, este cel care i l-a recomandat acestuia pe Vladimir Putin. Participanti la o recenta aniversare a zilei de nastere a lui Cernomardin, la care au paricipat Putin si Medvedev, au remarcat ca in timp ce Victor Cernomardin ii tutuia pe cei doi, conducatorii Rusiei ii vorbeau sarbatoritului la persoana a doua plural, folosind formula de reverenta a numelui patronimic.

Ar mai fi multe de spus dar, pentru o poveste de vacanta, e deja prea mult. Vin vremuri grele!

8 Responses to “Oamenii din jurul lor – partea II-a – din jurul celor pe care nu-i cunosc”


  1. spedy

    Sunt incantat si uimit de acest articol .nu am sa vorbesc despre lucruri care nu au nimic comun cu lumea mea ,asa mica cum este ,dar cred ca toata lumea ,cel putin la nivelul la care ridici domnia ta discutia,se gandeste la ce va fi si la ce au de facut pentru apararea si protejarea statelor lor de cat mai multe neplaceri pana ce aceste,sa devina inevitabile.Aici trebuie sa recunosc ,in ciuda celor spuse aici ca si la moi exista aceasta preocupare .Nu mai departe decat acum doua zile,in cederea inlaturarii efectelor ceizei ,si pentru a ne arata cam ce ne asteapta,mandrul nostru guvern,achizitioneaza pentru ministerul educatiei,mandrete de papusele,care mai de care mai….handicapate ,astfel incat populatia sa fie pregatita inca de mica ,privitor la aspectele acestea si care ,vor fi intalnite la tot pasul intr-un viitor nu foarte indepartat!.Ar mai fi fo doua de pomenit dar ar trebui schimbat contextul.Deci,vin si intreb;Are cumva in vedere ,actuala conducere de partid si de stat ,un eventual conflict militar ce ar genera astfel de handicapuri,intr-un numar atat de mare si pentru care trebuie sa schilodim personalitatea copiilor inca din timp de pace?Eu zic doar ca este extrem de ingrijoratoare o astfel de perspectiva si daca exista,va fi interna ,sau cu implicatii internationale?


  2. Peter

    De regula, postarile lungi ma indispun si trec repede peste ele. Dar acest text l-am citit in intregime!


  3. Mihaela

    Foarte interesant! Recunosc am inceput sa citesc articolul de la jumatate din lipsa de timp, dar in momentul in care am descoperit atatea informatii interesante am continuat cu inceputul. Ma bucur ca am avut curiozitatea de a vizita acest blog.

  4. La Multi Ani d-soarei Meme !!!

  5. @Sibilla, multumesc Niko! Iti … va doresc numai bine!

  6. @George
    Cred ca i-ai facut o caracterizare lu` …asta al nostru….ca nici de la serviciile sale secrete n-a auzit Berlu ce va auzi de la Valentini…
    La urmatoarea intrunire, Berlu n-o sa-l mai ignore pe cel care se plimba, fara nicio treaba, printre sefii de stat, ci o sa-l intrebe ” Che paese sei?”


  7. mihai4
  8. @Plano10, sa fii sigur! :) Am spus tot ce stiu, de 16 ani, despre dobitoc

Leave a Reply