George Serban

Perestroika 2009!

Carcotelile mele prodemocratice inainte de 1989 se indreptau, curajos, spre ideea pluralismului in interiorul unicului partid comunist. Perestroika parea cel mai frumos, apropiat si accesibil vis. Varsta nu mi-a permis sa cunosc si sa traiesc un alt sistem politic. Perestroika parea minunata!
Circula si o gluma. Intrebat ce inseamna perestroika, Gorbaciov a raspuns: … perestroika semnifica libertatea totala de a striga in gura mare cat de rau iti este!
Dupa 19 ani de democratie, m-am invatat rau. Spatiul meu vital, singurul in care pot respira liber, nu mai poate fi alcatuit dintr-un singur partid chiar si bazat pe un real pluralism, fie el si partidul meu, al liberalilor.
Nu mai suport perestroika!

Spatiul in care pot trai, cu un aer curat si respirabil, a capatat un contur precis, determinat de coordonate clare, acceptate de mintea si constiinta mea.
Liberalii cu un Tariceanu care a adus Partidul National Liberal, dupa patru ani de guvernare de uzura, la cel mai mare scor electoral din istoria postdecembrista a partidului. Cu un carismatic Crin Antonescu, cu mai zurbagiul Ludovic Orban si mai noul dar credibilul Melescanu care, toti impreuna, l-au flancat pe Tariceanu si, impreuna, au daramat mitul Basescu, aratand cat este de vulnerabil, dupa ce l-au facut sa-si schimbe vreo doua proteze dentare, sfaramate in scrasnetele neputintei patru ani. Si, nu in ultimul rand, cu un Dinu Patriciu – despre care nu voi accepta niciodata sa vorbesc in soapta – care, cel putin pana acum, n-a fost ingenunchiat cu nimic. Mai mult, ne-a aratat ca, daca esti destept si tenace, umilesti pana si politia politica a SRI-ului.
Dintr-un reflex dobandit in 19 ani de democratie, trebuie sa-l simt, neaparat, intr-un loc vizibil, pe Ion Iliescu si socialistii lui. Altfel nu ma simt in siguranta. El da stabilitate si siguranta spatiului meu vital. Cand era la putere l-am acuzat de frana a reformei. L-am acuzat de accente nedemocratice dar, dupa excesele primilor doi ani, cel mai lovit a fost actualul primar al Constantei, unul dintre liderii socialistilor. Cine a fost tarat si umilit prin institutiile puterii? Nici macar cine ar fi trebuit, dar nici nevinovati. Cand a ajuns in opozitie, am descoperit, ingroziti, ca in timp ce noi faceam frumos sa nu ratam aderarea la NATO, dumnealui tragea un fir rosu sa aiba o legatura directa cu Moscova. L-am acuzat de toate cele. Ce bun ar fi fost un astfel de fir rosu in mana unui om destept! Si a venit a doua oara la putere. De data asta, impreuna cu Adrian Nastase. Au inceput in forta. Intai ne-au spurcat ca am distrus economia, ca am facut prapad. Apoi, au fost nevoiti sa accepte cresterea economica mostenita. Mai tarziu, pe costul politic platit de noi, au semnat tratatul de aderare la NATO. Dar, de cele mai multe ori, au mentionat meritele guvernarii anterioare. Ai naibii socialisti, cei adevarati stiu sa fie democrati. Incidentul “Mugur Ciuvica” m-a surprins. Nu ma asteptam, practic m-a lasat fara replica. Adrian Nastase si-a dat seama ca a intins coarda. A inceput razboiul impotriva lui Ristea Priboi. M-a acuzat public ca eram in spatele atacului. Am recunoscut dar si el a cedat. A vrut sa faca o Comunitate de Informatii si chiar sa preia serviciile de informatii in subordinea lui. A renuntat. N-are rost sa continuu. In regimul “ticalosit” a lui Iliescu-Nastase jocul democratic functiona. A, desigur, a fost suparare mare. Basescu a fost pus sub cercetare si PNA a intocmit un rechizitoriu conferindu-i statutul de inculpat …

Axa principala, axa de simetrie a spatiului in care am invatat sa traiesc in ultimii zece ani a fost axa liberali-socialisti. Am avut un adversar puternic, un jucator inteligent care, in ciuda unor excese intre limite acceptabile, a respectat regulile democratiei si s-a dovedit un jucator onest.

Si totusi … ceva s-a rupt si intreg sistemul a incetat sa functioneze.
Nu am expertiza in analiza politica si nici talentul la scris nu ma ucide. Simt, din ce in ce mai mult, nevoia sa comunic. Si nu oricum.
Astazi, am ajuns acasa si inainte de a-mi d jos geaca, din obisnuinta, am pornit computerul. Inainte de orice, deschid blogul. Raspund la un telefon si cu un gest mecanic, in timp ce vorbesc, caut sa vad ce mai e nou. Tariceanu, Adrian Nastase, Alina Gorghiu, Corina Cretu si … ma opresc. Observ ca si-a postat pe blog emisiunea de la B1 TV. O iau de la capat Adrian Nastase, Ion Iliescu, Roxana Iordace. In final raman pe scaun, imbracat, cum venisem din strada si incep sa ascult inregistrarea emisiunii Corinei Cretu. Nu vreau sa vorbesc despre continutul emisiunii. Oricum, n-ai cum sa te plictisesti ascultand-o pe Corina.
Problema mea – probabil, doar a mea – este alta.
Mi-au distrus spatiul meu de siguranta, de echilibru. La capatul celalalt nu mai sunt aceeasi oameni, socialistii lui Ion Iliescu, ai lui Adrian Nastase si toti cei care ma obisnuisera sa fie partenerii mei de lupta politica atunci cand aveam chef sa ma lupt, sau de echilibru cand n-aveam chef de nimic. Sunt alti oameni straini, ei isi spun europeni dar le sticlesc ochii, unora dupa bani, altora de frica puscariei. Gesturile lor halucinante, vorbele goale, repetate aiurea la nesfarsit, revansa si ura impotriva unui adversar care, in cele din urma, a luat chipul unui singur om pe care chiar si ai lui sunt pe cale sa-l tradeze, toate astea imi creaza imaginea unui cosmar.
Si atunci, de teama, caut pe bloguri. O caut pe Corina, pe Nastase, pe Severin (care a incremenit in noiembrie 2008), pe Puiu Pascu, pe Ion Iliescu. Ii caut pe adversarii mei … de incredere. Faptul ca ei exista acolo, scriu pe bloguri pare un paleativ. Speranta ca ei, la un moment dat, vor face ceva si vor readuce lucrurile la normal.

Un lucr este cert. Dupa experimentul prin care trece, Partidul Social Democrat nu va mai fi niciodata ceea ce a fost. Partidul National Liberal este dovada. Daca n-ar fi rezistat imbratisarii libidinoase si puturoase a Hidrei, liberalii n-ar mai fi existat astazi. Pentru ca au rezistat astazi sunt mai puternici.
Partidul Social Democrat n-a rezistat si mimeaza ca se lupta cu hidra. Nu stiu ce se va intampla, dar cum spuneam, nu va mai fi niciodata ca inainte. S-ar putea sa reuseasca sa se desprinda si atunci va fi cu mult mai puternic. Mi-e teama ca cei care ar putea face asta nu se afla la comanda.
Dar ar putea sa si piarda, sa se topeasca, sa se dizolve in saci cu bani. Si atunci ne vom reintoarce la Perestroika.

No Responses to “Perestroika 2009!”

  1. @G. Şi ce propui?

  2. @R La ce?

  3. @G. La perestroika. :)

  4. @R Nu-mi propun nimic, vreau sa scriu despre asta pentru ca asta simt ca se apropie. Iar maine sau cel tarziu Duminica sa termin scrisoarea catre Barroso.
    PS Alte mijloace n-am. Oricum, nu le va cadea bine.

  5. @G. Ţi-am răspuns pe blogul meu.


  6. Chat Noir

    Mi-a placut si m-am recunoscut in unele angoase.

Leave a Reply