George Serban

Sa le daruim gandurile noastre, de azi, japonezilor


Astazi, dupa sufletul meu, Japonia ar trebui sa fie a noastra, a oamenilor. Am simtit aceeasi durere si solidaritate fata de alte evenimente dramatice, in urma carora au disparut milioane de oameni. Mai buni sau mai rai, dar oameni. Nimeni …nu merita o astfel de soarta. Nici un om, nici un popor, nici o tara.

Iar Japonia, cu atat mai mult, nu merita. Japonia s-a insinut in mintea mea, la inceput, ca un mic tranzistor. Apoi, au inceput lecturile. Pe masura ce citeam povesti si povesti adevarate, fascinatia pentru aceasta tara si acest popor s-a contopit cu respectul.

Patriotismul, respectul pentru conducator, ajunge pana la scarificiul de sine.

Seriozitatea, ambitia, munca si performanta.

Cum poti privi o tara ca Japonia, in care oamenii, indiferent de rang, nu pot suporta rusinea iar, uneori, pentru a-si recastiga demnitatea, prefera sa-si ia viata?!

Cum poti privi Japonia dintr-o tara in care rusinea oamenilor, mai ales a celor de rang inalt, este transformata in nerusinare, daca nu chiar in sfidare? Dintr-o astfel de tara, poti privi Japonia cu si mai mult respect.

Scenele vazute, astazi, m-au emotionat adanc.

Pana in acest moment, s-au inregistrat 400 de victime. Din nefericire, vor fi mai multi. Va dati seama ca, in raport cu dezastrul vazut in direct, numarul victimelor este mic?

Va dati seama ca la inundatiile din Romania, dramatice ca orice calamitate, au murit aproape 100 de oameni?

Se compara? De fapt, de ce ne miram?! Romania este o tara cu grad seismic ridicat. Basescu, acest diletant al propriei vieti, a considerat ca “pericolul seimic” trebuie scos din lista factorilor de risc la adresa sigurantei nationale. Ca urmare, fonduri la nivel de … sala de sport.

Sincer, Japonia, pentru oamenii ei, pentru istoria ei, pentru conducatorul ei, ascuns si venerat, merita respectata.

2 Responses to “Sa le daruim gandurile noastre, de azi, japonezilor”

  1. Da, şi pe mine m-a uimit numărul mic de victime. Dar blocurile lor rămân în picioare. Oamenii lor nu-şi pierd capul, aruncându-se pe fereastră de la etajul doi. Au o altă viziune asupra vieţii şi, probabil că şi asupra morţii. Probabil că ştiu să gândească în comun, în astfel de momente.

    Nu ştiam că “pericolul seismic” nu e pe lista factorilor de risc pentru siguranţa naţională! Ştiam doar că presa e pe listă.

  2. @renata, modificarea s-a facut, in acelasi timp. Odata cu scoaterea riscului seismic, a fost introdus “riscul de opinie”, adica mass media

Leave a Reply