George Serban

SOLSTITIUL (din vorba-n vorba)

Prima fabula auzita de mine, povestita de mama, a fost aceea cu vulpea care, neajungand la struguri, spune ca sunt acri. Mi-a ramas intiparita in minte. Mama incerca sa-mi sugereze raspunsul la intrebarea mea, privind intelesul cuvantului “ipocrizie”, auzit, probabil, pe undeva. Astazi, auzindu-i pe unii sau pe altii vorbind despre cat de inutila ne era functia, tocmai pierduta, de presedinte al Senatului, mi-am amintit de fabula cu vulpea si strugurii, mi-am amintit de ipocrizie, in forma ei cea mai vulgara.
Consecventa m-a impresionat intotdeauna. Uneori, pana la hohote de ras. Cred ca cei mai consecventi oameni pe care i-am cunoscut au fost activistii fostului partid comunist. Oameni care sa sustina “linia partidului” cu mai mare indarjire decat activistii de partid, n-am vazut. De multe ori, indarjirea lor era atat de mare incat erau … conseventi, fara sa stie ca “linia partidului” se schimbase in … ziarul de dimineata pe care nu apucasera sa-l citeasca. Ei nu gandeau, erau consecventi. Ei munceau, nu gandeau. In seara asta, dl. senator Savu mi-a amintit de consecventa. L-am auzit, in 2009, explicand cu elocinta de ce PSD a trebuit sa intre la guvernare, alaturi de PD. L-am auzind, apoi, argumentand de ce PSD a trebuit sa iasa de la guvernare. Nu demult, l-am auzit argumentand necesitatea excluderii lui Geoana, pentru eroarea de a fi intrat, in 2009, la guvernare si, totodata, argumentand nevoia pastrarii, atat de importantei functii de presedinte al Senatului de catre PSD. Consecvent, dl. senator ne-a demonstrat, astazi, ca respectiva functie nu valora mare lucru.
Si, din vorba-n vorba, am ajuns la … solstitiu. Mi-am amintit de tanti Varvara, femeia care facea curat in biroul prmului meu director, cand am intrat in “campul muncii”. Era un rrom, mic si gras, agramat si prost. Incultura ii crea o imensa frustrare. Avea in birou dictionarul limbii romane. Il deschidea, cauta un cuvant care i se parea “de senzatie”, incerca sa-i inteleaga sensul si il folosea la doua, trei, fraze. Se potrivea, nu se potrivea, n-avea importanta. A venit ziua in care dictionarul s-a deschis la … solstitiu. I-a placut. Eram in biroul lui sa primesc dispozitii. Ii placea sa dea dispozitii proaspetilor absolventi de facultate. Tanti Varvara a intrat sa-i aduca cafeaua. Ridica privirea, o fixeaza adanc si o intreaba cu un aer grav: fă Varvaro, stii ce-i ala solstitiu? Varvara, vizibil timorata si culta, ii raspunde: tov director e o zi in care ceva e mai mare si mai mare. Toanto, ii zice tov-ul superior, ala e solstitiu de erectie nu de soare! …
Azi, in politica romaneasca, s-a petrecut un solstitiu. Nu un solstitiu de … soare. A fost un solstitiu de … prostie …
In 22 decembrie, e solstitiu de … soare. O data, la o suta de ani, la 22 decembrie e solstitiu de … SOARE SI DE CURAJ.
Au mai ramas 88 de ani.

3 Responses to “SOLSTITIUL (din vorba-n vorba)”

  1. La Mulţi Ani, România !!
    La Mulţi Ani, românilor de pretutindeni !!
    http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=XPXimA-8qZ0


  2. fizikant

    Frumos, dar 22+88=110

  3. @fizikant
    Corect! Cred ca a fost un puseu de pesimism :)

Leave a Reply