George Serban

UN BILANT PENIBIL

… la sfarsit de saptamana:

1. Un esec penibil al unei motiuni de cenzura, a carei initiere a fost e eroare politica. Cu o puternica incarcatura emotionala, focalizata pe o tinta falsa – ineptul guvern Boc, nu ticalosul regim criptofascist, Basescu – motiunea de cenzura s-a nascut moarta. Motiunea s-a bazat pe o majoritate iluzorie. O opozitie dezbinata de orgolii, deosebiri ideologice meschine in raport cu prioritatile apararii democratiei si statului de drept. O opozitie dezbinata de “amintirile” unor vremuri in care multi dintre cei care le evoca nici nu existau. Si, de parca n-ar fi fost suficient, motiunea de cenzura s-a bazat pe aportul unora cu vocatie de tradatori care, – imaginati-va! – … au “tradat”. In schimb, atunci cand s-a pus problema unei motiuni de cenzura punctuale, pentru blocarea Legii invatamantului, o lege care poate inchega o majoritate, la fel de conjuncturala, dar, totusi, o majoritate reala, au aparut … ezitari. Cred ca dracu ne ia …

2. Dovedind, inca o data, ca stapaneste “engleza portuara” mai bine decat limba romana, Basescu s-a intalnit cu delegatia F.M.I. intr-o vizita de pupi-pupi, inainte de plecare. Nu va bucurati, e vorba de plecarea delegatiei, nu a lui Basescu. Dupa un dialog absolut penibil, s-au pupat, s-au despartit si … au facut declaratii, contrazicandu-se intre ei. Nu am nici o dovada ca Jeffrey Franks ar avea un procent, parandarat, din banii pe care-i baga aiurea in Romania, desi comportamentul ar justifica o asemenea banuiala. Dar, dupa o vizita de pupaturi, nici macar sa nu se puna de acord, sa minta amandoi acelasi lucru, pare, pe cat de penibil, pe atat de neinteles.

3. Cel mai penibil mi s-a parut spectacolul jalnic prin care televiziunile, in deosebi Antena 3, au aruncat in derizoriu cele 70 de zile de greva foamei ale doamnei invatatoare Cristiana Anghel. Nu as comenta actiunea doamnei invatatoare. Orice referire as face, ar putea fi o greseala, poate un pacat. Stiu doar ca doamna invatatoare a mai facut o greva a foamei pentru o revendicare care se rezolva printr-o actiune intarziata a legislativului, in timpul guvernului liberal. Incetarea grevei, atunci, a coincis cu rezolvarea revendicarii, in plan legislativ. Coincidenta sau nu, demersul doamnei invatatoare poate fi privit ca un succes.
De aceasta data, protestul doamnei invatatoare Cristiana Anghel a fost legat de revendicari ample, evident greu de indeplinit.
O greva foamei, in opinia mea, se face in mod serios, fara a discredita demersul, cu doua consecinte. Obtinerea partiala sau totala a revendicarii sau … sfarsitul. Nici un om normal nu poate dori sfarsitul unui semen al sau. De aceea, cand o greva a foamei care nu duce nicaieri, trebuie oprita, la timp, pentru a nu deveni un sacrificiu inutil. In aceasta situatie, noi, cei care asistam la un astfel de act de curaj, tacem cu compasiune. Iar cel care a incercat si a dus curajul pana la un punct se retrage, resemnat. Fara nici un fel de rusine!
Un astfel de protest, ignorat, lipsit de mediatizare este, de la bun inceput, condamnat la esec sigur.
In spiritul circului mediatic, stupid si neprofesional, pe care ni-l ofera, zilnic, televiziunile “pe bani” – termenul “comerciale” mi se pare prea onorant – greva foamei declarata de doamna invatatoare Cristiana Anghel a fost transformat, fara nici un pic de respect si decenta intr-un spectacol de opereta, plin de ipocrizie, cu scopul de a deveni un eveniment aducator de gologani. Din ora in ora, pe patul de spital, doamna invatatoare ne era prezentata, minute bune, cu microfonul Antenei 3 intr-o mana si cu perfuzia intr-alta.
Intr-o tara anormala, condusa de iresponsabili, insensibili si indiferenti la altceva decat propriile buzunare, ca de altfel si televiziunile comerciale, protestul doamnei invatatoare nu avea cum sa aiba succes. Iar daca era “ajutat” asa cum a fost de televiziuni, cu precadere de Antena 3, esecul devenea sigur. Oricine privea transmisiile de pe patul de spital, cu atat mai mult nesimtitii cinici, reprezentanti ai Puterii, ramanea cu impresia ca doamna invatatoare nu se indrepta spre un sfarsit tragic ci, mai curand, spre o cariera in televiziune.
La inceput, cand era prezentata actiunea de protest a doamnei invatatoare eram emotionat. De ce sa nu recunosc ca au fost momente in care emotia m-a coplesit. Apoi, pe masura ce intelegeam ce se intampla, emotia s-a transformat in furie. Imi dadeam seama ca doamna invatatoare, disperata sa-si vada revendicarile indeplinite, stapanita de emotia actului de curaj pe care il savarsea, nu se putea vede din partea astalalta a ecranului.
Priveam cum ipocrizia, suprematia ratingului si a foamei de gologani, trece de la cronica televizata a … unei morti anuntate la cronica … unui esec anuntat.
Maximum ridicolului demersului televizat si maximum revoltei mele s-au consumat ieri cand, Antena 3, sesizand penibilul situatiei, a incercat sa transforme renuntarea la greva foamei a doamnei invatatoare intr-o victorie, asumandu-si-o.
Doamna invatatoare a avut curaj, a incercat imposibilul si nu are nici o vina, nu are nici un motiva sa se invinovateasca ca a renuntat. Dar dincolo de asta ar trebui sa se astearna o adanca tacere.
Respect pentru doamna invatatoare Cristiana Anghel dar si regretul meu ca nu si-a dat seama la timp ca este folosita ca produs mediatic. Poate ca sansele de izbanda ale sacrificiului domniei sale ar fi fost mai mari.

2 Responses to “UN BILANT PENIBIL”

  1. Punctul 3…
    Nimeni n-ar fi putut exprima mai bine ce exact aşa gândeam şi eu.

  2. De acord cu concluziile. Pacat si pentru motiune, pacat si pentru finalul demersului Dnei Anghel.

Leave a Reply