George Serban

Un spion care stia prea multe

Diseara, pentru cei plictisiti de sezatori cu aceeasi actori, cu acelasi subiect, invelit in acelasi ambalaj dar de alta culoare, exista o alternativa.

Un film, excelent interpretat, cu un subiect de actualitate. Un film “politist”, fara pumni in cap si fara risipe de cartuse.
Filmul aduce in discutie, cum spuneam, o tema de actualitate, de importanta deosebita. Controlul civil asupra serviciilor de informatii.
Tradare, in limbajul democratiei, nu cel de “stricta specialitate”, inseama aservirea unei structuri informative chiar si unei forte politice interne, unui interlop, ajuns in fruntea statului, nu numai aservirea sistemului de siguranta nationala, unei tari straine.
Subiectul filmului are la baza fapte reale, din timpul “cortinei de fier”, cand serviciile de spionaj ale principalelor puteri, SUA, URSS, ANGLIA SI FRANTA erau facute ciur.
Filmul se refera la serviciul de spionaj britanic MI6 care ajunsese, practic, sa fie controlat de spionajul sovietic.
In acele vremuri, a vorbi despre control democratic, civil, asupra unui serviciu de informatii, parea un sacrilegiu, un factor de risc, la adresa sigurantei nationale.
Ideea filmului, care avea sa anticipeze infiintarea controlului civil, este ca o institutie, parte a sistemului de siguranta nationala, poate fi “curatata” doar din exterior.
Prin urmare, guvernul britanic, avand informatii din surse americane despre “ciuruirea” MI6, ii demite pe directorul general si pe adjunctul acestuia (singurul in care aveau incredere) si din noua pozitie, din afara serviciului, ii da misiunea de a “face curatenie”. Foarte interesant …

Filmul mi-a amintit si de un episod, trait de mine … Dupa ce, in anul 2000, numirea ca director al SRI a lui Radu Timofte devenise iminenta, am facut publica suspiciunea mea fata de aceasta numire, avand in vedere documente oficiale pe care le vazusem, in legatura cu un scenariu al unei posibile legaturi intre Radu Timofte si o agenta (foarte frumusica) a KGB. Mai tarziu, din pacate dupa ce murise Radu Timofte, care mi-a fost adjunct la Comisia SIE, am recunoscut ca declaratia si suspiciunea mea aveau mai mult o incarcatura politica, decat una documentata.
Era tocmai ceea ce cerusem, prin declaratia mea, de la sfarsitul anului 2000. Sa se constituie o comisie care sa verifice autenticitatea documentelor vazute de mine.
Era normal ca verificarea sa o faca comisia parlamentara de specialitate, inainte de numirea lui Radu Timofte la conducerea SRI.
In realitate, intai a fost numit Radu Timofte, director al SRI, dupa care, in calitate de director, Radu Timofte a numit o comisie interna, condusa de directorul adjunct, Mircea Ghiordunescu, numit de PNTCD, in timpul guvernarii CDR-PD-UDMR. Oricata bunavointa ar fi avut Mircea Ghiordunescu, nu ar fi ratat continuitatea …
Ceea ce vreau sa scot in evidenta este ideea si actualitatea subiectului, privind controlul serviciilor de informatii, nu o posibila colaborare a lui Radu Timofte cu KGB ul care avea, repet, mai mult, o miza politica.

Interesant filmul. Deosebit de importanta si actuala tema. Acestei teme, ii “datoram”, in buna masura ceea ce traim astazi.

N.B. din constatari personale, cele mai eficiente sisteme de control civil, democratic, al serviciilor de informatii le au, in ordinea eficientei: Olanda, Anglia si SUA.

http://port.ro/un_spion_care_stia_prea_multe_tinker_tailor_soldier_spy/pls/fi/films.film_page?i_perf_id=22051555&i_topic_id=1

2 Responses to “Un spion care stia prea multe”

  1. Bun filmull! Cred ca scenaristul a avut in vedere un caz real, concret din UK, in care chiar Sir Roger Hollis – seful postbelic al MI5 – a fost numit ca fiind spion sovietic de atat de Gordievsky cat si de Peter Wright, celebrul vanator de spioni sovietici, autorul unei lucrari care inca provoaca frisoane la Londra, fac referire desigur la Spycatcher, tradusa si in romana acum cativa ani.
    Cat despre Radu Timofte, eu prefer sa imi aduc aminte de colonelul de Graniceri Timofte si nu de seful SRI Timofte. Din acelasi motiv.


  2. Dezideriu Dudas

    Interesanta pozitia Olandei…in “clasament”…

    Eu credeam odata ( tot constatari personale, Port Constanta, privatizarea RAJA Constanta, nu mai retin ce realationari la nivel national facusem atunci…) ca Olanda are o pozitia mai speciala fata de Romania in sensul ca ea are ca sarcina “Romania”….

    Ulterior m-a frapat si infiintarea IRIR – Institutul Roman de Istorie Recenta si vehementa primului ei presedinte, fostul ambasador al Olandei in Romania, Coen Stork parca…

    La un moment dat citisem si ca Forumul de la Davos a fost gandit de un olandez si pus in practica alaturi de Casa lor Regala, proiect in care in prima instanta au implicat grupuri de afaceri puternice din SUA…Cred ca mai am informatia in baza de date…

    De Schengen doar amintesc….Pana la “tancul german”, trebuia si o tragere de timp….

    Concluziile ce se pot trage din ideile mele de mai sus, nu sunt tocmai favorabile “controlului civil”, la modul general, pentru ca pentru Olanda, Germania & co sunt in regula…Daca si noi ne-am contrapune cumva constructiv, poate tot prin control civil, s-ar mai crea un echilibru…Deocamdata e un singur sens.

Leave a Reply