George Serban

Ziua a 9-a de campanie! Despre congrese …

Intotdeauna am considerat ca cel mai important eveniment pentru un partid este congresul. In functie de timp, de loc sau de partid, unii ii spun conferinta. Oricum i-am spune acolo se alege conducerea partidului, structurile executive. La congres se aproba sau se modifica statutul – legea fundamentala a partidului. La congres se aproba programul politic si, la nevoie, se stabileste strategia pentru viitoarele aliante. Tot la congres liderii isi prezinta bilantul activitatii politice.
Congresul nu este ceva abstract. Acolo sunt oameni, membri ai partidului, care au dobandit o legitimitate si un mandat din partea altor colegi. Congresul partidului este o intrunire a reprezentantilor tuturor membrilor de partid. In asta consta forta congresului. Acolo intr-o sala in care se discuta cele mai importante probleme politice si organizatorice este concentrat prin reprezentare intreg partidul. As spune ca este chiar emotionant. Omul acela, delegatul la congres, are responsabilitatea si onoarea de a duce cu el aspiratiile, asteptarile si sperantele colegilor care au aderat la partid dorind sa se implice in politica.
Cine sunt ei? Cine le da aceasta putere de a reprezenta, in functie de marimea partidului, 20, 30, poate chiar 50 de colegi de-ai lor?
La comunisti mecanismul era dioabolic si avea un dublu scop. Partidul se afla divizat, in organizatii din ce in ce mai mici, pana la nivel de comuna, de sat, de sectie sau atelier de intreprindere. Cand se punea in miscare mecanismul greoi, infernal al unui congres al partidului comunist, incepea procesul desemnarii delegatilor de la cea mai mica organizatie pentru adunarea sau conferinta organizatiei superioare. Intr-un tarziu, dupa un program bine stabilit, se ajungea la conferintele pe judete care desemnau delegatii pentru congres. Spuneam ca acest mecanism diabolic urmarea doua obiective. Primul, prin aceasta structura piramidala se realiza un control permanent asupra membrilor de partid si nu numai. In al doilea rand procedura migaloasa de desemnare a delegatilor, care de fapt erau stabiliti de cineva, dadea aparenta unui proces democratic. Conducerea partidului comunist care era si conducerea statului tine foarte mult la aparenta unui sistem politic care nu avea in el nimic democratic.
Era de asteptat ca odata cu caderea comunismului, intr-un sistem bazat pe pluralism si multipartidism reflexele comportamentului democratic sa functioneze de la sine.
Experienta ruperii FSN-ului a demonstrat ca sistemul incepuse sa functioneze dar actorii nu erau dispusi sa piarda. Dupa casigarea la vot a motiunii lui Roman, gruparea lui Iliescu s-a desprins si a constiuit un nou partid. Deci problema nu era de sistem, problema era a oamenilor. Liberalii au trecut prin aceeasi experienta. Socialistii, la fel.
Congresele erau organizate pe principiul reprezentativitatii si erau alcatuite din delegati care dupa o norma prestabilita erau desemnati de organizatiile teritoriale.
Au trecut anii, partidele s-au inchegat, s-au structurat. Liderii locali au prins cheag din toate punctele de vedere. Au cunoscut avantajele functiilor in administratia locala, unii au ajuns in parlament, altii in guvern. Liderii locali au inceput sa-si securizeze pozitiile pe doua cai. Intai au inchis portile partidelor. Apoi au inceput sa “gestioneze” modul de reprezentare al delegatiilor la conferintele in care se punea la vot propria lor functie. Sigur ca procesul a durat ani. Au existat batalii locale. Unii au pierdut, altii au castigat. Invingatorii au invatat din greselile invinsilor si au perfectionat sistemul de securizare al functiilor. Unii au ajuns lideri la nivel central si au adus cu ei experienta din teritoriu. Chiar unii lideri la nivel national au cerut sprijinul organizatiilor teritoriale pentru a-si apara pozitiile sau pentru a slabi pozitiaunor posibili rivali.
Cine stie cum sunt desemnati delegatii la congresele partidelor astazi? O astfel de retorica duce pe un drum infundat.
Notabil este faptul ca acei lideri care au incurajat astfel de tehnici de securizare a functiilor in partide, au pierdut exact prin aceleasi tehnici chiar daca ei nu le-au folosit in interes personal.
Traian Basescu n-ar fi ajuns niciodata liderul Partidului Democrat fara cosmetizarea listelor cu delegati la congresul la care a “pierdut” Petre Roman. Roman nu a folosit niciodata astfel de tehnici dar le-a acceptat. Stia ca se practica.
Mircea Geoana n-ar fi ajuns niciodata presedintele PSD fara sprijinul baietilor lui Miron Mitre. Magaria a fost ca l-a lasat pe Ion Iliescu sa candideze ca sa-si mareasca efectul de imagine al invingatorului. Ion Iliescu nu a avut niciodata nevoie de astfel d tehnici dar stia ca sunt folosite in PSD.

E tarziu, sunt obosit si nici nu sunt in cea mai buna forma. Daca vreun amic citeste textul, il rog sa-l colationeze, eu nu am chef.

Maine incepe Congresul Partidului National Liberal. Un congres pe cat de important, pe atat de inutil!

No Responses to “Ziua a 9-a de campanie! Despre congrese …”

  1. G.S, si mie imi pare rau ca nu ne-am cunoscut pina acum dar vorba francezului:better later than never.
    Ute ca Roxana poate face si lucruri bune ;-) cand vrea!

  2. Imediat după 1990 exista o jenă în a se da denumirea de congres, ca nu cumva să semene cu răposatul PCR. FSN-ul avea convenţii, pe modelul american. Deja în 1991, după mineriada din septembrie, cînd frămîntările din FSN erau acute, am observat că şedinţele erau organizate cu mare grijă, în aşa fel încît să se desfăşoare “aşa cum trebuie”.
    Sistemul moţiunilor, folosit prima dată în 1992, a fost luat de la socialiştii francezi, dar nu pînă la capăt. Poate că FSN nu s-ar fi rupt atunci, dacă ar fi fost acceptată şi reprezentarea proporţională a celor trei moţiuni în organele de conducere. Dar ar fi fost prea democratic, nu?

  3. Ce explicatii mai cautati ? Sarmalele reci… Tara te vrea prost, manelizare la greu. Omul de tip nou de dupa 1989 = omul de grota. Asta e imaginea celui care tocmai a intrat in Europa, nu cea a lui Nichita Stanescu.

  4. Da…
    Trist de adevărat, adevărat de trist … drum înfundat…
    Şi eu sunt obosită, de-atât de multe… să zic ” şi mâine e o zi ”, să spun ” poate toşi se va mişca ceva ”… zic : un sfârşit de săptămână senin şi s-auzim ŞI de bine !
    respecte şi preţuire,
    Sibilla

Leave a Reply